Veneția, un oraș plin de sfinte moaște

În cea mai mare parte, moaștele care se află în bisericile din Veneția au fost luate ca pradă din Bizanț în vremea cruciadelor, și mai ales în timpul Cruciadei a patra, venețiană (1204). Prezența sfintelor moaște în număr atât de mare în acest oraș, în care lumea vine mai ales pentru strălucirea exterioară, pentru romantismul locului și pentru distracție, constituie pentru credincioșii de azi un motiv de bucurie și un prilej de pelerinaj.

Pelerinajul prin Veneția este unul  aparte, nu ai cum să venerezi moaștele în stil ortodox, prin sărutarea lor. De multe ori, nici nu știi că sunt acolo, fiind ascunse de privirile publicului și așezate în spații inaccesibile. Dar multele trupuri întregi așezate în racle arată, totuși, marea prețuire de care s-au bucurat în trecut, când acestea vorbeau despre marea putere ­politică a Veneției. Astăzi, cei care le caută și le găsesc simt o mare bucurie, ceea ce este tot o mare putere, dar una duhovnicească.

Sfântul Marcu și Biserica de Aur

Primele sfinte moaște au ajuns în Veneția în 828 din Alexandria Egiptului, când trupul Sfântului Evanghelist Marcu a fost furat din orașul căzut sub stăpânire musulmană, iar cei care l-au luat au scăpat de vigilența vameșilor prin ascunderea lui între bucăți de carne de porc, musulmanii stând departe de aceasta din motive religioase. Pentru pre­țioasele moaște s-a ridicat în Veneția o bazilică (829-832) în prelungirea Palatului Dogilor. Distrusă de un incendiu, pe locul aceleia, venețienii au construit impunătorul dom de astăzi (1063-1094), o capodoperă arhitecturală bizantino-gotică, a cărei decorare eclectică izvorăște din nevoia de a integra în ansamblu mulțimea de coloane, statuete și artefacte jefuite din Bizanț. În Chiesa d’Oro (Biserica de Aur), supranumită astfel pentru strălucirea mozaicurilor interioare și a catapetesmei, adevăratul aur au fost mereu sfintele moaște ale Evanghelistului Marcu, devenit ocrotitor al orașului. Racla este păstrată departe de atingerea credincioșilor - semn și al fricii de furt -, deasupra Altarului principal. În tezaurul Bazilicii San Marco mai există sfinte oseminte ale Sfântului Isidor, Marelui Mucenic Gheorghe (picior) și Sfântului Ioan Botezătorul (parte din craniu). Se află aici și o bucată din Sfânta Cruce a Domnului Hristos. Pentru venețieni este de mare preț și icoana Maicii Domnului adusă în San Marco din Nicopeia. Mai sunt și alte mici fragmente de moaște, neștiute de ­public, în obiectele-relicvariu specifice catolicilor, păstrate în sala tezaur.

Sfânta Împărăteasă Elena și alte sute de sfinți

Altă prezență sfințitoare la Veneția este Împărăteasa Elena, prin moaștele sale așezate - lucru rar în Occident - spre venerare, într-o raclă din sticlă transparentă. Fața este acoperită cu o mască mortuară, nefiind lăsată la vedere nici o porțiune de moaște. După moartea Sfintei Împărătese, trupul ei a fost înmormântat în Roma, Muzeul Vaticanului dând mărturie de aceasta prin sarcofagul inițial, expus acolo. Ulterior, moaștele sfintei au fost duse în Constantinopol. În 1211, în timpul Cruciadei Catharilor (1209-1229), venețienii și le-au însușit, aducându-le în orașul lor, unde au construit special o biserică.

Pelerinii care ajung acolo mai au parte de o bucurie, întrucât în dreapta capelei destinate sfintelor relicve sunt așezate într-un uriaș ­dulap mai multe relicvarii în care sunt părticele de la câteva sute de sfinți. Acestea sunt etichetate cu numele sfinților, textul fiind extrem de mic, în limba latină. Chiesa di Sant’Elena este ridicată pe o insulă care inițial era despăr­țită de oraș, dar acum este unită prin câteva poduri, iar de la Piața San Marco se poate merge pe jos, traversând frumosul parc Rimembranze, în care se află clădirile care găzduiesc Bienala de la Veneția.

Sfânta Lucia și periplul moaștelor ei

Sfânta Muceniță Lucia este foarte venerată de italieni, dar și de mulți pelerini din lumea ortodoxă. Conform autorului medieval Sigbert de Gembloux (1030-1112), un monah benedictin, cunoscut ca scriitor de cronici universale, moaștele sfintei au rămas 400 de ani în Sicilia, iar în 878, când sarazinii islamiști amenințau Siracuza, moaștele ei au fost mutate într-un loc secret. În 1039, un general bizantin le-a dus la Constantinopol, iar în 1204 cruciații le-au adus în Veneția împreună cu alte sfinte moaște. Dogele Enrico Dandolo le-a dăruit Mănăstirii San Giorgio Maggiore din Veneția. În 1313 au fost mutate în biserica special construită. Când Biserica Santa Lucia a fost demolată, în 1861, pentru a se construi gara Veneției, moaștele Sfintei Lucia au fost transferate în Biserica San Geremia (Sfântul Proroc Ieremia), foarte aproape de biserica inițială. Racla în care se află sfintele sale moaște este din sticlă transparentă și este așezată pe un podium înalt în spatele Altarului principal. O altă relicvă păstrată aici este a Sfântului Bartolomeu, adusă în 1043 de la mănăstirile greceşti din Benevento.

Sfinții Zaharia și Atanasie cel Mare

Destul de aproape de San Marco se află Biserica San Zaccaria. Aceasta este importantă atât pentru vechimea sa, prima biserică pe acest loc fiind construită în secolul al VII-lea, iar cea actuală în secolul al XVI-lea, cât și pentru moaște, iar pentru iubitorii de artă, pentru fresce. În partea dreaptă, într-o nișă laterală, incastrate la înălţime, sunt păstrate moaștele întregi ale Sfântului Zaharia - tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, și ale Sfântului Atanasie cel Mare. Pot fi admirate aici scenele religioase pictate de maeștrii Jacopo Tintoretto, Giovanni Domenico Tiepolo, Anthony van Dyck, Andrea del Castagno, Palma Vecchio, Giuseppe Porta, Palma il Giovane, Antonio Vassilacchi, Andrea Celesti, Angelo Trevisani.

San Giovanni in Bragora

Biserica San Giovanni in Bragora, a Sfântului Ioan Botezătorul, aflată în același sector cu San Marco, are și ea prețioase moaște, unele chiar accesibile pentru închinarea pelerinilor: moaștele întregi ale Sfântului Ioan cel Milostiv, în plus fiind păstrate și expuse de-a stânga și de-a dreapta raclei, pe perete, atât racla inițială din lemn aurit, cât și veșmintele în care a fost îngropat inițial sfântul. De asemenea, în biserică se mai află și fragmente din moaștele Sfântului Policarp al Smirnei și ale Sfântului Apostol Andrei. Acestea sunt destul de smerit așezate într-o raclă aflată în dreapta, lângă un perete, și doar dacă ești atent vezi în dreptul lor o plăcuță foarte mică pe care le este scris numele. Sunt acoperite cu un material roșu, modest.

Un lucru uimitor și cutremurător în același timp sunt cele șapte panouri-relicvarii, în care sunt așezate în mici obiecte de argint fragmente din moaștele a sute de sfinți. Nimic nu semnalează prezența lor, în afară de mici etichete cu scris mărunt în dreptul fiecăreia, dar pentru care trebuie să faci un efort. Panourile casetate nu pot fi atinse, fiind așezate pe pereții unor mici altare laterale (în special în partea stângă), separate prin balustrade. De asemenea, în această biserică a fost botezat compozitorul Antonio Vivaldi, încă păstrându-se cristelnița de atunci.

Alte biserici cu sfinte moaște

În Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” (Chiesa dei Greci), ortodoxă, a comunității grecești, construită în 1573, se află un fragment din moaștele ocrotitorului bisericii, dar și mâna dreaptă a Sfântului Vasile cel Mare și spini din coroana Mântuitorului. Moaștele nu sunt permanent la închinare, dar pot fi scoase la cerere. Biserica „Sfântul Nicolae” din insula Lido, aparținând Veneției, păstrează o parte din moaștele acestui sfânt ierarh foarte iubit de italieni. În biserica dedicată Sfântului Mucenic Iulian (San Giuliano sau San Zulian), ridicată în 829, pe Altarul principal sunt așezate sfintele moaște ale martirilor Gherman și Florian, dar și ale Cuviosului Pavel Tebeul. Impunătoarea Biserică „Il Redentore”, adică Iisus Mântuitorul, a fost construită ca o biserică votivă, după planurile arhitectului Andrea Palladio, la comanda Senatului Republicii Venețiene, în semn de mulțumire pentru scăparea orașului de marea ciumă din 1575-1576. Pe Altarul capelei din dreapta se află așezate moaștele Sfântului Mucenic Teodor Stratilat și ale Sfintei Ana (capul), care nu sunt accesibile spre închinare. În Biserica „Santa Maria Formosa” se păstrează moaștele Sfintei Cuvioase Marina, aduse aici din Constantinopol în anul 1113. În Biserica San Giacomo Ma­ggiore se păstrează moaștele Sfântului Iacob cel Mare, fratele Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan.

Există cu siguranţă multe alte sfinte moaște pe care nu le-am descoperit în Veneția, iar pentru aceasta este necesar un demers mai riguros de cercetare, care ar implica la un alt nivel colaborarea și dialogul cu reprezentanții locali ai lăcașurilor catolice și ai muzeelor venețiene. Cert este că bogăția uriașă constituită de sfintele moaște arată că lucrurile nu sunt întâmplătoare în istoria omenirii, iar Dumnezeu Își revarsă harul și binecuvântarea acolo unde dorește.

Documentându-te despre ridicarea Veneției - pe locul nu doar mlăștinos, ci și direct peste apele lagunei prin realizarea temeliilor pe piloni de stejar, iar apoi legarea insulițelor unele de altele printr-un sistem de poduri - n-ai cum să nu te miri de ingeniozitatea și curajul venețienilor. Personal, dincolo de inginerie, am credința că Veneția plutește și pe moaștele sfinților.