Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Cauze şi tratament în faringita streptococică

Cauze şi tratament în faringita streptococică

Un articol de: Doina Dumitriu - 19 Octombrie 2010

Cele mai obişnuite infecţii cu streptococ grup A la om se găsesc la nivelul faringelui şi al pielii. Cantitativ, infecţiile respiratorii superioare includ faringitele, scarlatina şi amigdalitele, reprezentând forma cea mai importantă a infecţiei cu streptococ grup A. Aceste boli apar mai frecvent la copiii între 5 şi 15 ani.

Colectivităţile de copii din cămine, grădiniţe, internate, în timpul sezonului rece, realizează condiţii ideale pentru trecerea rapidă a streptococului de la individ la individ, declanşând astfel cele mai severe epidemii.

Faringita streptococică are debut brusc, cu hiperemia faringelui, asociată, uneori, cu dureri abdominale şi greaţă, stare generală rea, greutate la înghiţit, cefalee, febră. La copilul de vârstă şcolară, infecţia respiratorie streptococică nu este însoţită de tuse. La copii, faringitele streptococice au un debut acut şi bine definit, sunt însoţite de diaree, adesea cu escoriaţii în jurul narinelor şi tuse. Sunt rar asociate cu febră ridicată şi au o evoluţie prelungită, de 4-8 săptămâni. La această vârstă apar frecvent complicaţii: otite medii, sinuzite, limfoadenoame cervicale.

Tratamentul antimicrobian vizează următoarele obiective:

- controlul prompt al procesului supurativ acut din tractul respirator superior sau din orice altă parte;

- prevenirea complicaţiilor supurative;

- prevenirea complicaţiilor nesupurative: reumatismul articular acut şi glomerulonefrita acută;

- eliminarea stării de purtător şi prevenirea transmiterii streptococului la alte persoane.

Pentru prevenirea reumatismului articular acut, tratamentul faringitei streptococice trebuie început cât mai repede posibil, după precizarea diagnosticului. Nu există nici o formă de imunizare activă împotriva streptococilor.

Depistarea promptă şi tratamentul adecvat al infecţiilor streptococice, efectuarea de rutină a culturilor faringiene pot reduce epidemiile de boli streptococice.

Extragerea amigdalelor este ineficientă, deoarece nu previne infecţia cu streptococ. Bolile respiratorii streptococice dobândite după amigdalectomie pot fi mai puţin severe, dar frecvenţa complicaţiilor nesupurative rămâne aceeaşi.