Cauzele şi tratamentul retinopatiei la prematuri

Retinopatia prematurităţii este definită ca o retinopatie proliferativă, care afectează retina imatură a copilului prematur. Creşterea incidenţei retinopatiei prematurităţii din ultimii ani este legată de ameliorarea speranţei de viaţă a copiilor prematuri, prin perfecţionarea tehnicilor de asistare a acestora în secţiile de terapie intensivă.

În mod normal, retina nazală este vascularizată la naştere, în timp ce vasele din sectorul temporal ating periferia la o lună după naştere. Din acest motiv, retina periferică este extrem de vulnerabilă la variaţiile presiunii oxigenului.

Cauzele afecţiunii sunt bazate pe o serie de factori de risc, care sunt reprezentaţi de vârsta sarcinii (sub 34 de săptămâni), greutatea la naştere (sub 1.000 g) şi oxigenoterapia care este necesară copilului prematur (presiunea parţială a oxigenului mai mare de 80 mmHg). Alţi factori de risc în apariţia afecţiunii sunt: insuficienţa respiratorie, hipotermia, deficitul de vitamina E, transfuziile şi hemoragia intraventriculară. Hipoxia cronică in utero, cauzată de anumiţi factori materni (anemie, diabet), are, de asemenea, un rol important în apariţia bolii.

Diagnosticul retinopatiei prematurităţii este oftalmoscopic. De aceea, examinarea săptămânală a retinei prematurilor, prin oftalmoscopie indirectă, este obligatorie începând cu săptămâna 4-6 după naştere, până la completa vascularizare a retinei.

Stadializarea bolii este cuantificată în etape evolutive ce implică, la nivelul periferiei, apariţia succesivă a unei linii de demarcaţie, a anomaliilor vasculare, a vaselor de neoformaţie şi a ţesutului fibrovascular proliferativ, care, în final, va genera o dezlipire de retină prin tracţiune.

Evoluţia naturală este favorabilă în stadiile incipiente, înspre regresie spontană, în majoritatea cazurilor. Apariţia şi evoluţia ţesutului fibrovascular proliferativ sunt însoţite de alterări profunde ale anatomiei retinei), care compromit funcţia vizuală (dezlipire de retină totală).

Ca urmare a posibilităţii regresiei spontane a modificărilor din stadiile precoce, nu este necesar tratamentul, ci doar urmărirea evoluţiei. În cazul în care se dezvoltă ţesut proliferativ, se va proceda de urgenţă la extirparea retinei periferice nevascularizate, prin fotocoagulare laser sau crioterapie. Cazurile avansate, diagnosticate tardiv, cu dezlipire de retină, au un prognostic sumbru, chiar şi după tratamentul chirurgical complex.

O atenţie deosebită trebuie acordată profilaxiei afecţiunii. Aceasta include examinarea săptămânală a prematurilor în secţia de terapie intensivă, monitorizarea atentă a presiunii oxigenului, supravegherea sarcinilor patologice, înlăturarea factorilor declanşatori şi a celor agravanţi.