Complicaţiile diabetului zaharat de tip 2

▲ În numărul de astăzi vom discuta, pe larg, despre boala renală diabetică, bolile cardiovasculare, piciorul diabetic şi coma hipoglicemică, o parte dintre complicaţiile cele mai grave care apar la diabetici ▲

Boala renală diabetică apare după 10-20 ani de evoluţie a diabetului zaharat şi conduce, în timp, la insuficienţa renală. Depistarea primelor stadii ale acestei complicaţii se face prin evaluarea excreţiei urinare de proteine (microalbuminurie). Boala renală diabetică este principala cauză de insuficienţă renală şi dializă cronică.

Bolile cardiovasculare sunt mai frecvente la diabetici şi reprezintă principala cauză de moarte la aceştia. Diabeticii prezintă risc de 2-3 ori mai mare pentru cardiopatia ischemică şi infarctul miocardic. Ischemia cardiacă este mai adesea nedureroasă, din cauza tulburărilor de sensibilitate. Până la 30% dintre infarctele miocardice la diabetici sunt fără durere, uneori diagnosticate retrospectiv, în stadiul de sechelă, pe electrocardiogramă. Prezenţa diabetului „şterge“ protecţia conferită de sexul feminin pentru bolile cardiovasculare; infarctele sunt mai întinse, cu mai multe complicaţii şi mortalitate mai mare la aceeaşi extindere a infarctului faţă de nediabetici. Accidentele vasculare cerebrale sunt, de asemenea, mai frecvente la diabetici. Arteriopatia afectează circulaţia la nivelul membrelor, cu ischemie care provoacă durere, iniţial la mers, apoi în repaus şi tulburări trofice până la gangrenă. Leziunile arteriale la diabetici sunt mai frecvente, implică vase mai mici, a căror permeabilitate nu poate fi restabilită chirurgical şi adesea este nedureroasă, ca urmare a neuropatiei senzitive. Hipertensiunea arterială incorect tratată, dislipidemiile (modificări ale grăsimilor din sânge), fumatul, obezitatea, adeseori asociate cu diabetul, cresc în mod suplimentar riscul complicaţiilor cardiovasculare.

Piciorul diabetic, cea mai gravă complicaţie

O problemă specială a pacientului cu diabet este piciorul diabetic, o complicaţie la care concură alte complicaţii: ischemia dată de alterarea vasculară diabetică, scăderea până la dispariţie a sensibilităţii, din cauza neuropatiei diabetice, infecţia favorizată de imunitatea scăzută a pacientului diabetic aflat în dezechilibru metabolic cronic. Peste jumătate din amputaţiile nontraumatice ale membrelor inferioare sunt consecinţa acestei complicaţii. 10% din diabetici fac ulcere ale piciorului, iar apariţia primului ulcer creşte riscul de apariţie a unora noi.

Tratamentul corect al diabetului zaharat, cu menţinerea glicemiei la valori cât mai apropiate de cele normale previne sau întârzie apariţia complicaţiilor. Depistarea precoce a complicaţiilor permite intervenţia terapeutică la momentul oportun, prevenind progresia lor: de exemplu, fotocoagularea laser în retinopetia diabetică previne pierderea vederii.

Complicaţiile acute ale diabetului zaharat sunt cetoacidoza diabetică (coma diabetică acidocetozică), coma hipoglicemică, coma diabetică hiperosmolară şi acidoza lactică. Primele două sunt cele mai frecvente. Coma acidocetozică este o perturbare metabolică majoră, care apare în condiţiile lipsei absolute a insulinei, ca în diabetul tip 1, când apare ca prim semn al bolii, sau în lipsa relativă a isulinei în condiţii speciale, ca infecţii, traumatisme, infarct miocardic, când necesarul de insulină creşte semnificativ. Aceasta este denumită comă din cauza amplitudinii dezechilibrului hidroelectolitic şi acidobazic, dar pacienţii sunt conştienţi şi pot veni „pe picioare“ la medic.

Coma hipoglicemică apare ca urmare a scăderii glicemiei la valori subnormale, atât de mici încât creierul nu mai are „combustibil“ şi apare pierderea conştienţei, asociată cu diferite deficite neurologice şi chiar convulsii. Hipoglicemiile uşoare sunt frecvente la diabeticii bine echilibraţi, fiind preţul unui control bun al bolii, dar cele severe sunt un accident. Cauza este o doză excesivă de insulină sau medicaţie antidiabetică orală hipoglicemiantă, un aport insuficient de glucide prin alimentaţie, efortul fizic intens, consumul de alcool, apariţia unei insuficienţe renale. Recunoaşterea bolii şi intervenţia rapidă sunt esenţiale, dar, chiar şi în aceste cazuri pot apărea complicaţii: infarct miocardic, accident vascular cerebral, hemoragie intraoculară cu pierderea vederii. Întârzierea intervenţiei lasă sechele neurologice ireversibile, până la decerebrare.