Complicaţiile unei sarcini gemelare

Sarcina gemelară este o una cu risc crescut, ca urmare a multiplelor complicaţii materno-fetale ce pot surveni atât pe parcursul sarcinii, cât şi în timpul naşterii. Constă în prezenţa simultană a doi feţi în cavitatea uterină.

Cauzele acestui tip de sarcină sunt multiple: ereditare, rasiale, de status constituţional, iar în ultimul timp, un loc important în determinismul gemelarităţii este ocupat de tratamentele pentru infertilitate (stimulatori de ovulaţie) şi de fertilizarea in vitro. Cei doi feţi din sarcina gemelară pot fi identici, cu acelaşi material genetic, deci acelaşi sex (gemeni monozigoţi) sau diferiţi, cu identitate genetică proprie (gemeni dizigoţi). Este importantă această clasificare şi în interes clinic, deoarece sarcina dizigotică înseamnă doi saci ovulari complet separaţi, cu două placente separate şi, în consecinţă, mai puţine complicaţii fetale, în timp ce sarcina gemelară monozigotică poate fi: monocorială biamniotică (70% - o singură placentă comună ambilor feţi, două cavităţi amniotice), monocorială monoamniotică (doi feţi cu o singură placentă aşezaţi într-o singură cavitate amniotică comună), biamniotică, bicorială (deci feţi complet separaţi la fel ca în cazul sarcinii dizigotice).

Placenta comună ambilor feţi poate conţine comunicări vasculare aberante, astfel încât să se instaleze un dezechilibru între circulaţiile celor doi gemeni: unul să fie hiperperfuzat (să primească prea mult sânge) în detrimentul celuilalt făt, care va primi mai puţin. Urmarea este sindromul transfuzat - transfuzor: un făt mult mai mic, anemic, hipoxic (cu suferinţă cronică şi întârziere de creştere, ce pot duce la moarte fetală) şi lichid amniotic redus, iar celălalt mult mai mare, cu policitemie, hipertrofia cordului, edeme, lichid amniotic în exces. Ambii feţi suferă şi decalajul, odată instalat, se agravează, fiind necesară interveneţiz terapeutică.

Stabilirea diagnosticului de sarcină gemelară

Diagnosticul este bine să fie precizat din primul trimestru, la consultaţia prenatală de rutină, când se poate constata un volum uterin mai mare decât cel corespunzând vârstei cronologice a sarcinii. Suspiciunea de diagnostic clinic trebuie confirmată ecografic, cu acestă ocazie stabilindu-se şi tipul de sarcină gemelară, precizia examinării fiind direct proporţională cu precocitatea sa. Ulterior, în urmărirea sarcinii, ecografia este de nepreţuit pentru evaluarea creşterii şi dezvoltării fetale, a aprecierii prezentaţiei, poziţiei lor şi a unor complicaţii (sindrom transfuzional, decolări placentare, placenta praevia).

Ce complicaţii pot surveni

Indiferent de tipul de sarcină gemelară, toate au în comun o lungă serie de complicaţii posibile, şi anume:

- mortalitatea perinatală crescută;

- greutatea mică la naştere, fie prin retard de creştere, fie prin naştere prematură;

- malformaţii fetale;

- sindrom transfuzional (pe care l-am detaliat mai sus);

- hipertensiunea indusă de sarcină (mai frecvent întâlnită la sarcina gemelară);

- anemie maternă prin deficit de aport, raportat la necesităţile crescute;

- patologie placentară (dezlipire prematură de placentă, placenta praevia);

- hemoragii materne (prin hipotonie post partum, în cursul cezarienei, necesară uneori);

- accidente de cordon ombilical: înnodarea sau acroşarea cordoanelor ombilicale;

- Polihidramnios (exces de lichid amniotic);

- complicaţii ale naşterii (contracţii insuficiente, prezentaţii fetale anormale, traumatism materno-fetal prin manevre obstetricale necesare uneori).

Naşterea gemenilor trebuie să aibă loc într-o maternitate de gradul III

Toate aceste complicaţii pot fi prevenite sau diminuate dacă sarcina este corect dispensarizată, gravida fiind încadrată în grupul cu risc şi beneficiind de o consultaţie prenatală cu o frecvenţă şi vigilenţă sporite, permanent adaptată situaţiilor apărute pe parcurs.

Naşterea trebuie să se desfăşoare într-o maternitate de rangul III, cu obstetrician experimentat, anestezist şi neonatolog. În unele situaţii, se impune operaţia cezariană (în cazul în care primul făt este în prezentaţie pelvină sau transversă, în caz de placenta praevia, când al doilea făt este mult mai mare decât primul, la apariţia de complicaţii).

În concluzie, consultaţia prenatală de calitate şi asistenţa calificată a naşterii au ameliorat prognosticul sarcinii gemelare, chiar în condiţiile apariţiei complicaţiilor, de aceea, în rândul populaţiei, gemelaritatea este percepută ca un fenomen spectaculos, în special în sens pozitiv, nefiind întotdeauna conştientizate eforturile obstetricienilor în managementul acestei sarcini cu risc crescut.