Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Cum se manifestă adenoidita acută la copil

Cum se manifestă adenoidita acută la copil

Un articol de: Simona Alina Strugariu - 03 Iun, 2009

Adenoidita acută reprezintă inflamaţia acută a amigdalei faringiene Luschka (cunoscută greşit, în termeni populari, drept „polipi“). Această inflamaţie poate fi de cauză virală sau bacteriană. Afecţiunea este frecventă, peste 44% dintre sugarii şi copiii mici suferind episodic de această boală.

Cauza determinantă este exacerbarea virulenţei florei locale (stafilococ, pneumococ, streptococ), ca urmare a schimbărilor bruşte de temperatură, a frigului, a aerului prea uscat, care fac ca aceşti microbi să devină mult mai agresivi decât în condiţii obişnuite.

Cauzele favorizante sunt terenul debilitat şi „diateza“ limfatică, aceasta însemnând copii cu multiple răceli în antecedente, care au imunitatea scăzută sau care suferă de alte afecţiuni ce contribuie la scăderea rezistenţei organismului: boli cronice cardiace, astm bronşic, boli hepatice.

Simptomatologia diferă în funcţie de vârsta copilului. La sugar, debutul este brusc, cu febră mare (peste 38 de grade), ce poate duce uneori la apariţia convulsiilor febrile. Febra este caracteristică, fiind mult mai mare în cursul dimineţii decât seara (febra de tip invers). Sugarul este agitat, nu poate să respire pe nas, obstrucţia nazală este totală, fapt ce determină apariţia unei respiraţii pe gură dificile, cu polipnee (respiraţii dese, neregulate). Alimentaţia devine, de asemenea, foarte dificilă, iar sugarul pierde în greutate.

În plus, îşi face loc prezenţa unei secreţii nazale muco-purulentă, care îngreunează şi mai mult respiraţia şi suptul, secreţie care, având în vedere vârsta mică şi imposibilitatea suflării nasului coboară în faringe, este apoi înghiţită de sugar, determinând, uneori, vărsătură sau tuse. De multe ori, este prezentă şi o reacţie ganglionară. Astfel, ganglionii din zona gâtului sunt măriţi în volum, dureroşi şi pot determina anumite poziţii vicioase ale capului (torticolis).

La copilul mai mare, simptomatologia este mai puţin gravă decât la sugar, debutul fiind, de asemenea, brusc, cu febră de tip invers, obstrucţie nazală care este parţial compensată de o respiraţie pe gură zgomotoasă. Poate fi prezentă vocea nazonată (copilul vorbeşte pe nas), răguşeală, durere de ureche sau chiar o reacţie meningeală. Unii copii prezintă doar dimineaţa febră, pentru câteva ore, în restul zilei copilul fiind afebril şi cu o stare generală bună. Este prezentă, de asemenea, secreţia nazală mucopurulentă, care produce frecvent tuse şi vărsături. Reacţia ganglionilor este mai puţin importantă decât la sugar.

Prima măsură în tratament: diminuarea febrei

Tratamentul constă în măsuri urgente de scădere a febrei, mai ales la sugari, în cazul cărora riscul apariţiei convulsiilor febrile este mult mai mare (antitermice administrate la 4-6 ore, împachetări), dezobstrucţia nasului prin aspirarea secreţiilor, aplicarea de dezinfectante nazofaringiene (la sugari - Colargol, la copii mai mari - ser efedrinat).Tratamentul cu antibiotic şi antiinflamator va fi instituit numai la indicaţia medicului.

De obicei, evoluţia este favorabilă, cu remisia simptomelor după 5-7 zile de tratament corect efectuat. Complicaţiile ce pot apărea sunt: bronhopneumonia, otita, laringita, sinuzita etmoidală, gastroenterita prin înghiţirea secretiilor infectate, adenoflegmon laterocervical (mai frecvent la sugari).

Cum facem profilaxia?

Se impun o serie de măsuri profilactice menite să reducă din incidenţa bolii: evitarea contactului copilului cu persoane răcite, evitarea aglomeraţiilor, a staţionării prelungite în încăperi neaerisite, cu fum de ţigară, evitarea colectivităţii (copiii cu pusee repetate de adenoidită acută vor fi scoşi de la grădiniţă sau creşă) tratamente de creştere a imunităţii. Aceste măsuri profilactice sunt foarte importante, deoarece puseele repetate de adenoidită acută duc la creşterea în volum a amigdalei faringiene şi la necesitatea îndepărtării acesteia prin intervenţie chirurgicală (adenoidectomie). Foarte important de reţinut este că vegetaţiile adenoide infectate (polipii, în termeni populari) reprezintă pivotul patologiei copilului, determinând un cerc vicios, cu apariţia multor complicaţii, care, la rândul lor, accentuează prezenţa acestei inflamaţii la nivelul amigdalei faringiene.