Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Dicţionar medical
▲ dermatită: inflamaţie a pielii;
▲ dermatită artificială: iritaţie cutanată, consecinţa, în general, a contactului cu un produs chimic. Cauzele sunt foarte numeroase: substanţe iritante conţinute în cosmetice (săpunuri), vopsele, detergenţi menajeri, produse de folosinţă profesională (cele utilizate de zidari, de exemplu). Tratamentul constă în curăţarea pielii cu ser fiziologic, în faza acută, şi în utilizarea exclusivă a săpunurilor dermatologice speciale, în faza cronică, precum şi în aplicarea de produse grase. Prevenirea constă în suprimarea contactului cu substanţele responsabile de iritaţie, de exemplu, aplicând creme izolante sau punând mănuşi înainte de a le manipula. Sinonim: dermita ortoergică; ▲ dermatofitie - infecţie a pielii, a pielii capului sau a unghiilor cauzată de o ciupercă microscopică, dermatofitul. Diagnosticul trebuie să fie confirmat prin examinarea la microscop a prelevatelor de piele sau a secreţiilor leziunilor. Tratamentul unei dermatofitii se bazează pe folosirea antifungicelor, asociate cu aplicarea unei creme sau a unei loţiuni. Sinonim: micoză; ▲ dermatologie: ramură a medicinei care se ocupă cu bolile pielii; ▲ dermatomicoză: afecţiune a pielii, provocată de ciuperci parazite; ▲ dermolexie: capacitatea de a recunoaşte, cu ochii închişi, literele, cifrele sau desenele executate de către examinator pe tegumentele bolnavului, cu ajutorul unui excitant tactil. Sinonim: grafestezie; ▲ descuamare: eliminare normală sau patologică a stratului cornos al pielii. Descuamarea se poate face în diferite moduri, prin mici scuame foarte fine, prin lambouri mari sau dintr-o singură bucată: în acest ultim caz se vorbeşte de scuama-crustă. În afară de tratamentul bolii în cauză, se mai pot face băi de amidon şi aplicaţii de excipienţi neutri; ▲ desensibilizare: metodă terapeutică destinată să diminueze sensibilitatea alergică a unei persoane. Desensibilizarea constă, după identificarea alergenului (factorul care declanşează alergia), în injectarea de doze iniţial foarte mici, apoi crescânde treptat, a antigenului responsabil de fenomenul alergic; acest procedeu ajută subiectul să dezvolte o toleranţă faţă de antigenul în cauză. Este o metodă destul de constrângătoare, care începe întotdeauna sub supraveghere medicală şi necesită câteva luni, chiar câţiva ani, de tratament regulat. Desensibilizarea alergicilor dă foarte bune rezultate la copii, atunci când sunt puţine alergene în cauză, precum alergiile în cazul înţepăturilor de insecte, în particular, cele de himenoptere (albine, viespi).