Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Fosforul şi fluorul, minerale esenţiale pentru organism

Fosforul şi fluorul, minerale esenţiale pentru organism

Data: 10 Aug, 2007

Fosforul este o substanţă minerală atât de răspândită în natură, încât alimentaţia obişnuită conţine o cantitate de fosfor de 7-10 ori mai mare decât necesarul unui matur. Acesta se găseşte în lapte, diferite tipuri de carne, peşte, ouă, cereale, alune, bob uscat, mazăre, linte şi zarzavaturi.

Fosforul, împreună cu calciul, determină duritatea oaselor şi dinţilor, în care se află 85% din fosforul din organism. Fosforul participă şi la numeroasele reacţii chimice din organism, cele mai importante fiind producerea energiei, metabolismul proteinelor, carbohidraţilor şi al grăsimilor, sinteza proteinelor.

Fosforul intră în diverse interacţiuni cu alte elemente şi substanţe minerale:

- cu preparatele antiacide: de regulă, conţin sau magneziu sau aluminiu, ambele substanţe influenţează procesul de asimilare a fosforului;

- fierul, de asemenea, poate influenţa capacitatea de asimilare a fosforului;

- organismul reglează echilibrul între calciu şi fosfor. Dacă alimentaţia dumneavoastră conţine prea mult fosfor, acesta poate provoca reducerea cantităţii calciului în oase şi dinţi şi micşorarea durităţii acestora;

- metabolismul normal al fosforului necesită o cantitate suficientă de vitamina D.

Mod de administrare

Fosforul este atât de răspândit, încât deficitul lui este atestat foarte rar. Deşi cele mai bogate surse de fosfor sunt de origine animală, chiar şi vegetarienii pot obţine o cantitate suficientă de fosfor din alimente, cu condiţia să consume ouă şi alune. Motive pentru administrarea suplimentară a fosforului apar extrem de rar.

Simptomele insuficienţei: pierderea poftei de mâncare, slăbirea, astenia şi surmenarea, paresteziile şi junghiurile, durerile de oase, starea de anxietate, senzaţia de frică.

Simptomele supradozării: nu sunt cunoscute simptomele supradozării cu fosfor decât la persoanele care suferă de afecţiuni grave ale rinichilor (insuficienţă renală), din cauza cărora nu-şi pot epura organismul de surplusul de fosfor. Dar chiar şi în acest caz, simptomele nu sunt cauzate de cantităţile prea mari de fosfor, ci, mai degrabă, de nivelului redus al calciului, care apare în urma surplusului de fosfor. Aceste simptome includ hiperexcitabilitatea musculară şi psihică, spasme musculare şi convulsii.

Fluorul, util în prevenţia cariilor

Importanţa fluorului pentru prevenirea cariilor a fost descoperită pentru prima dată acum 50 de ani, deşi până în prezent nu este absolut clar mecanismul de exercitare a acestui rol. Oamenii de ştiinţă continuă să cerceteze dacă fluorul are, în afară de asigurarea sănătăţii dinţilor, şi altă importanţă pentru sănătatea omului. Totuşi, în multe oraşe apa este îmbogăţită cu fluor.

Fluorul poate fi asimilat în mod direct din ceai, peşte oceanic (sardele, scrumbii afumate, scrumbii albastre, somon), consumat cu tot cu oase şi oricare alt aliment pregătit în apă fluorurată. Dacă nivelul fluorului în organism este redus, trebuie să consumaţi alimente mai bogate în această substanţă, să folosiţi pastă de dinţi fluorurată şi să vă clătiţi gura cu apă fluorurată pentru asigurarea sănătăţii dinţilor (îndeosebi la copii).

Fluorul, împreună cu calciul şi fosforul, vă asigură duritatea oaselor şi dinţilor.

Interacţiuni posibile

Aluminiul, ajuns în organism de pe suprafaţa vaselor de bucătărie, cât şi cel conţinut de preparatele curative antiacide, poate imobiliza fluorul din alimente şi reduce cantitatea asimilabilă de fluor. Vasele din teflon nu contribuie la imobilizarea fluorului.

Mod de administrare

Potrivit specialiştilor, doza zilnică de fluor pentru sugari este de până la 0,1 mg, pentru copiii de un an până la 1 mg, pentru copiii de doi ani până la 1,5 mg şi pentru maturi până la 2-4 mg. Cantitatea aceasta de fluor este suficientă, cu excepţia cazurilor când este necesar un tratament special.

În caz de insuficienţă a fluorului în organism, apar următoarele simptome: fragilitatea oaselor şi a dinţilor, cariile.

Simptomele supradozării: starea proastă a oaselor, funcţionarea proastă a rinichilor, dereglări fizice şi psihice şi pete maro pe smalţul dinţilor la copii (în doze de 2-8 mg zilnic pentru fiecare kg din masa corpului, ceea ce corespunde cantităţii de 20-80 mg zilnic pentru un copil cu greutatea de 10 kg sau 40-120 mg zilnic pentru un copil cu greutatea 20 kg).

Atenţie! Concentraţia maximă permisă de fluor în apa potabilă, conform standardelor, este de 1,5 mg/l. (sursa: www.sanatatea.com)