Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Propolisul, cel mai puternic antibiotic natural

Propolisul, cel mai puternic antibiotic natural

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Sănătate
Un articol de: Constantin Milică - 23 Ianuarie 2017

Propolisul, un produs de o valoare terapeutică excep­ţio­nală, este apreciat ca unul dintre cele mai eficiente me­di­camente găsite în natură. Prelucrat de albinele lucrătoa­re, propolisul conține substanțe răşinoase, lipi­cioa­se, de culoare verde‑brună sau cafenie, cu aromă plă­cută de răşină şi balsamuri.

Supranumit „cleiul de albine” sau „penicilina rusească”, propolisul este un produs apicol extrem de preţios, ce constă dintr‑un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, de culoare verde‑brună sau cafenie, cu aromă plăcută de răşină şi balsamuri. Este prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase, şi anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare ce conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici.

Efectele tămăduitoare ale propolisului au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. Treptat, preparatul a intrat în folosinţa medicinei populare, deşi explicaţiile concrete asupra efectelor terapeutice au ajuns insuficient cunoscute de marele public, fiind păstrate în secret.

De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă treptată, ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi produse.

Acţiunile propolisului în bolile aparatului respirator

Propolisul, administrat sub formă de tinctură (tinctura de propolis 30%), este benefic în tratarea bronșitei acute, bronșietaziei, a astmului infecțios și abcesului pulmonar. Din tinctura de propolis se iau câte 15‑30 de picături de trei ori pe zi înainte de mese, într‑un păhărel cu lapte sau apă călduță, într‑o cură ce durează până la vindecare. În astmul bronșic sunt deosebit de benefice ședințele de aerosoli cu tinctură de propolis (15%), diluată cu apă în proporție de 1:1; zilnic se fac câte două ședințe cu o durată de cinci minute, urmate de odihnă 20 de minute, într‑o cură de 15‑30 de zile.

În gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită cronică se utilizează tinctura de propolis 20% cu acţiune antivirală (20‑30 de picături diluate într‑un păhărel cu apă sau lapte, de două‑trei ori pe zi, înainte de mese cu o oră). Cu această tinctură se face gargară, după care se înghite sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.

În afecţiuni cardiovasculare

S‑au constatat efecte remarcabile ale propolisului asupra sistemelor capilare, prin reducerea fragilităţii şi refacerea elasticităţii vaselor sanguine periferice.

În cardiopatia ischemică şi angină pectorală, cu aritmii şi insuficienţă cardiacă, se recomandă tinctura de propolis (30%) luată intern de două‑trei ori pe zi, câte 10 picături, după mese, timp de 15 zile pe lună. În tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantităţii de colesterol din sânge, este eficientă tinctura de propolis (20% în alcool 700) din care se iau câte 30 de picături în puţină apă, în fiecare dimineaţă pe nemâncate, până la completa ameliorare a bolii.

În bolile aparatului digestiv

La gastrite hiperacide şi ulcere (gastric şi duodenal) se pun 30 de picături tinctură de propolis (20%) pe o felie de pâine albă şi uscată care se mestecă bine în gură şi se înghite pe stomacul gol, de patru ori pe zi, având efecte cicatrizante şi de reglare a secreţiei sucurilor acide (de aceea nu se consumă fără pâine). Efecte favorabile au fost menţionate în enterite, colite acute şi cronice, steatoză hepatică, colecistite cronice, hepatită, ciroze, boli virotice ale stomacului şi în stimularea secreţiei biliare. Se foloseşte tinctura de propolis (20%), dimineaţa pe stomacul gol, câte 30‑40 de picături. În durerile de stomac se iau câte 30 de picături tinctură în 100 ml lapte cald, dimineaţa pe stomacul gol. Se poate lua şi pulberea de propolis brut, măcinată fin, luând 10‑20 g pe zi, cu o oră înainte de mese, până la vindecarea completă.

În boli ale cavităţii bucale şi ORL (nas, gât, urechi)

Propolisul este eficient în gingivite purulente şi sângerânde, stomatită, abcese paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo‑amigdalite, laringite, sinuzite, otită sclero­zantă hipoacuzivă, rinite şi ozenă. Se recomandă propolis brut (5‑20 g pe zi, mestecat în gură sau sugere), unguent în nas, spray‑uri, aerosoli şi gargarisme. La otită se aplică tinctura (câte 10 picături de trei ori pe zi) în urechea bolnavă.

În afecţiunile dermatice

Propolisul s‑a dovedit un bun stimulator al refacerii ţe­suturilor afectate de răni vechi, eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, striviri, de­ge­rături, înţepături de insecte, răni provocate de arme de foc, precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Aceste efecte sunt datorate conţi­nutului bogat în flavonoizi. Se aplică tamponări locale sau comprese cu tincturi de propolis 20% (chiar dacă produce usturimi), precum şi unguent de propolis (20% în vaselină). La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se fac comprese zilnice cu tinctură de propolis 20%, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată. Spre periferia rănii se aplică unguentul de propolis (20% în vaselină) timp de 4‑12 săptămâni, până la cicatrizarea şi vindecarea completă. La bătături şi negi se aplică sub formă de pansament o bucată de propolis topită la foc mic, astfel ca după câteva zile să cadă atât scoarţa rănii, cât şi rădăcina. Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată, care conţine 50% propolis, înlocuită, treptat, cu alifie pură de propolis, aplicată sub leucoplast sau sub hârtie cerată, astfel ca după două luni să aducă vindecarea.

Preparate din propolis

Tinctura de propolis: se iau 20‑30 g propolis brut la 100 ml alcool de 80de grade, se lasă la macerat, în întuneric, cu agitare zilnică timp de 7 zile, se strecoară în sticluţe de culoare închisă şi se consumă câte 30‑50 de picături puse pe o felie de pâine sau în miere, de două‑patru ori pe zi, cu o oră înainte de mese. Nu se recomandă diluarea cu apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia propolisului precipită în contact cu apa, devenind insolubile şi trec prin organism fără efect.

Extract alcoolic de propolis: se iau 150 g propolis brut pulverizat fin și se pune la macerat, în întuneric, cu un litru de alcool de 80de grade, agitând zilnic. După șapte zile se strecoară prin tifon şi se trece în sticluţe brune pentru păstrare timp îndelungat. Se consumă câte 20‑40 de picături în 100 ml lapte sau apă caldă, cu o oră înainte de mese. Are efecte în reglarea tensiunii arteriale. Pusă pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată, alină durerea şi împiedică infecţia.

Apa de propolis: se prepară din cinci linguriţe de tinctură de propolis la 200 ml de apă rece; are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (prin clătirea gurii).

Spray de propolis: se pulverizează de la distanţa de 10‑15 cm în tratarea unor afecţiuni externe (ulcer varicos de gambă, plăgi, eczeme, arsuri, leziuni cutanate, keratodermii, leziuni).

Miere propolizată: se combină o linguriță de tinctură de propolis cu trei linguriţe de miere. Se recomandă la copii câte jumătate de lingură de trei ori pe zi pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale. Adulţii anemici vor lua câte o lingură de trei ori pe zi, ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică şi înlăturând oboseala.

Siropul de propolis: se prepară dintr‑o linguriţă propolis brut mărunţit în 250 ml de apă, care se fierbe până când lichidul scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu două linguri de miere şi se consumă cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe pe zi).

Unguent de propolis: peste 50 de grame de untură încinsă la foc mic se pun 3 linguri tinctură de propolis şi o bucată de ceară de mărimea unei alune; se amestecă bine timp de 10 minute, se ia de pe foc şi se amestecă în continuare până la întărire. Preparatul se păstrează în frigider şi se foloseşte în tratament extern pentru vindecarea unor răni uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii.

Propolis brut: o bucată de propolis de mărimea unei alune se suge în gură, ca pe o bomboană sau gumă de mestecat, astfel că principiile active să aibă efect local. Se reco­mandă în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi amigdalite.

 

Citeşte mai multe despre:   apiterapie  -   terapie  -   tratament  -   propolis