Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Recomandări terapeutice pentru vindecarea scabiei
Informaţia este preţioasă. A cunoaşte mai multe despre boli ne ajută să le prevenim apariţia. Una dintre bolile frecvent întâlnite, chiar şi în ziua de astăzi, este scabia, denumită popular râie. Putem să ne ferim de îmbolnăvire doar dacă ştim mai multe despre această boală: ce este, ce o produce şi cum se manifestă.
Scabia (râia) este o boală de piele frecventă, care se manifestă prin prurit (mâncărime) şi este cauzată de un parazit numit Sarcoptes scabiei. Aceasta poate afecta persoanele de orice vârstă, dar se întâlneşte mai frecvent la tineri. Boala se întâlneşte mai des la persoanele din colectivităţi şi din familiile defavorizate. Paraziţii care cauzează această afecţiune se transmit, de obicei, prin contactul prelungit cu pielea persoanelor care au deja scabie şi doar foarte rar prin intermediul obiectelor, cum ar fi hainele sau aşternutul. Murdăria nu este implicată în transmiterea scabiei, iar animalele nu contribuie la răspândirea acestei boli. Aceşti paraziţi (acarieni) se localizează mai ales la nivelul pielii de pe feţele laterale ale degetelor, pe mâini şi în jurul încheieturii gleznelor şi picioarelor. Chiar sub suprafaţa pielii, femelele adulte de Sarcoptes scabiei sapă galerii pentru a depune ouăle. Care sunt semnele şi simptomele scabiei? Mâncărimea la nivelul pielii este principalul simptom al scabiei, începând, de obicei, la aproximativ o lună de la dobândirea acarienilor. Aceasta determină apariţia unor leziuni de grataj (urme ale scărpinării pielii). Pruritul afectează corpul şi membrele, dar, de obicei, nu implică zona capului şi gâtul, cu excepţia sugarilor. Mâncărimea se înrăutăţeşte în pat, pe timp de noapte. Erupţia cauzată de scabie este un amestec de eroziuni (zgârieturi) rezultate în urma gratajului şi de papulo-pustule (proeminenţe de mici dimensiuni cu/fără conţinut lichidian). Ulterior, aceste leziuni se pot infecta şi pot să se dezvolte mici pustule pline de puroi. Erupţiile sunt foarte variate, în funcţie de virulenţa parazitului şi de tratamentul anterior. Ele mai depind şi de climă, precum şi de starea sistemului imun al persoanei respective. Recomandări pentru tratament Fără tratament, scabia poate să dureze luni de zile sau chiar ani, dar cu un tratament corespunzător, scabia se vindecă repede şi complet. Chiar şi după ce paraziţii au fost distruşi de către medicament, mâncărimea poate să mai persiste câteva săptămâni. Tratamentul urmăreşte distrugerea acarienilor de pe pielea bolnavului şi de pe pielea contacţilor bolnavului, precum şi din îmbrăcăminte şi aşternuturi. Aceasta înseamnă că toţi membrii familiei şi alte persoane cu care au intrat în contact direct trebuie să fie tratate, indiferent dacă acestea prezintă sau nu simptome. Distrugerea acarienilor de pe pielea unei persoane diagnosticată cu scabie trebuie realizată ţinând cont de următoarele aspecte: - acarienii se pot găsi oriunde pe piele, de aceea tratamentul trebuie să fie aplicat în toate zonele şi nu doar pe zonele cu mâncărime; - înainte de tratament nu este recomandată spălarea la duş sau în cadă, ci spălarea pielii se va face după cel puţin 12 ore de la aplicarea tratamentului; - tratamentul trebuie să fie lăsat pe piele pe o perioadă de cel puţin 12 ore înainte de a fi îndepărtat prin spălare; - după spălarea mâinilor este necesară o nouă aplicare a tratamentului pe mâini. În tratamentul scabiei sunt eficiente mai multe preparate, dar recomandarea trebuie realizată de către medic: - permetrina 5% cremă - se spală după aproximativ 12 h; se repetă tratamentul după 7 zile; - benzil benzoat 25% loţiune - se aplică timp de 3 zile consecutiv; - crotamiton 10% unguent sau loţiune - se aplică timp de 3-5 zile consecutiv; - malathion 0,5% loţiune - se spală după 24 de ore; se repetă aplicarea după 7 zile. z (Material adaptat după un buletin de informare emis de Asociaţia Europeană de Dermato-Venerologie de asist. univ. dr. Dan VÂŢĂ, medic specialist dermato-venerolog) * Rubrică realizată în colaborare cu Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români - AMFOR