Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Simptome şi tratament în rinita alergică

Simptome şi tratament în rinita alergică

Un articol de: Simona Alina Strugariu - 13 Oct, 2009

Rinita alergică este afecţiunea alergică cea mai frecventă în practica medicală, devenind o importantă problemă de sănătate publică în ţările dezvoltate, unde s-a apreciat că afectează 25% din populaţie. Totodată, rinita alergică este cauza pierderii anuale a 3,5 milioane de zile de muncă, a două milioane de zile de absenteism şcolar, a unei creşteri de patru ori a numărului de consultaţii cauzate de fenomenele alergice în ultimii 20 de ani şi a unei importante reduceri a calităţii vieţii prin insomnie nocturnă, somnolenţă diurnă şi afectarea semnificativă a capacităţilor cognitive.

Sezonieră sau perenă, izolată sau asociată astmului bronşic şi eczemei atopice, rinita alergică este un factor de risc care predispune pacienţii la infecţii rinosinusale virale sau bacteriene, apreciindu-se că 40% din pacienţii cu sinuzita cronică prezintă o formă de alergie nazală, iar la pacienţii cu sinuzită bilaterală, prezenţa alergiei s-a estimat la 80% din cazuri. De asemenea, pacienţii cu rinită alergică pot dezvolta mai uşor otite medii cu scădere de auz.

Tabloul clinic al rinitei alergice este caracterizat de triada:

- obstrucţie nazală şi congestie conjunctivală (nas înfundat şi ochi roşii);

- prurit nazal (senzaţie de mâncărime a nasului) şi strănut;

- rinoree seroasă (secreţie nazală transparentă).

Rinita alergică sezonieră este caracterizată de o evoluţie variabilă, în mod obişnuit manifestările clinice apărând în fiecare an la aceeaşi dată, cu intensitate variabilă. Pot dispărea brusc la un moment dat sau este posibil ca în timp să-şi piardă gravitatea şi să se stingă, progresiv, spre vârsta de 50 de ani.

De subliniat rolul protector pentru apariţia fenomenelor alergice oferit de alăptatul la sân, fiind dovedit nivelul scăzut de imunoglobuline E la copiii care au beneficiat de alimentaţie naturală (pacienţii cu rinită alergică prezintă o creştere a acestor imonoglobuline E). De asemenea, este dovedită o relaţie doză-dependenţă între fumatul matern şi nivelurile serice de imunoglobuline E din cordonul ombilical.

În rinitele alergice nesezoniere, simptomatologia este aproape permanentă, în tot cursul anului. Ritmul evolutiv este instabil, fiind caracterizat prin alternanţe între puseele acute şi fazele de latenţă, puseele acute putându-se desfăşura în orice perioadă a anului.

Diagnosticul alergiei se face prin cunoaşterea unei eventuale alergii în familie, pe baza examinărilor clinice, imagistice, endoscopice, funcţionale şi cu ajutorul testelor serologice şi imunologice (teste de provocare, determinarea eozinofilelor în sânge şi secreţii nazale, imunograma serică, dozarea imunoglobulinelor E specifice şi totale şi a fracţiei C3 a complementului).

Terapia medicamentoasă a rinitei alergice, cu toate progresele remarcabile din ultimii ani, nu dispune de un medicament ideal. Un rol important revine prevenţiei prin reducerea expunerii la alergeni. Există mai multe posibilităţi de a realiza acest lucru, printre care amintim: reducerea la minimum a activităţilor în aer liber în perioadele polenice, închiderea ferestrelor şi a uşilor, utilizarea de instalaţii de aer condiţionat prevăzute cu filtre speciale, îndepărtarea dispozitivelor de ventilaţie cu aport de aer dinspre exterior, asigurarea unui microclimat cu umiditate scăzută, schimbarea hainelor la întoarcere în interiorul locuinţei şi uscarea lor în dispozitive speciale, precum şi purtarea de ochelari de protecţie împotriva pneumoalergenilor.