Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Timp liber Personajele lui Ion Besoiu merg mai departe

Personajele lui Ion Besoiu merg mai departe

Galerie foto (4) Galerie foto (4) Timp liber
Un articol de: Dan Cârlea - 21 Ian, 2017

Despre Ion Besoiu, ca și despre alți „monștri sacri”, se pot scrie multe pagini. Chiar dacă noi nu i-am cunoscut viața personală, l-am „descifrat” prin personajele interpretate: de la căpitanul Anton Lupan, cel plecat pe oceanele lumii să împlinească un vis de explorator în numele său și al prietenului dispărut, până la personajele din piesele jucate pe scena Teatrului Bulandra, al cărui director a și fost timp de 12 ani.

Ion Besoiu s-a născut la Sibiu și tot aici a urmat cursurile Academiei de Teatru și Muzică. Talentul actoricesc și l-a șlefuit pe scena Teatrului „Radu Stanca”, după care a luat drumul Capitalei. Ajuns la București, a urcat pe scena Teatrului Bulandra, unde a făcut roluri memorabile în piese precum: „Procesul lui Horia”, de Alexandru Voitin, regia Liviu Ciulei, 1967; „Luceafărul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Ion Cojar, 1967; „Livada de vișini”, de A.P. Cehov, regia Lucian Pintilie,1967; Kurt - „Dansul morții”, de August Strinberg, regia Iannis Veakis, 1969; „Puricele”, de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, 1969; „Love for Love”, de William Congreve, regia Emil Mandric, 1969; „Acești nebuni fățarnici”, de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric, 1970; „Patru oameni fără nume”, de Radu Badila, regia Petre Popescu, 1971; „Anunțul la mica publicitate”, de Natalia Gingsburg, 1973; „Între noi n-a fost decât tăcere”, de Lia Crisan, regia Petre Popescu, 1973; „Pescărușul”, de A. P. Cehov, regia Liviu Ciulei, 1977; „Alibi”, de Ion Băieșu, regia Cornel Todea, 1978; „Infidelitate conjugală”, de Leonid Zorin, regia Petre Popescu, 1979; „Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic”, de Adrian Dohotaru, regia Petre Popescu, 1980; „Judecata în noapte”, de Antonio Buero Vallejo, 1981.

Ion Besoiu a făcut roluri la fel de mari și în filme, precum: „Furtuna”, „Neamul Șoimă­reștilor”, „Haiducii”, „Răscoala”, „Mihai Viteazul”, „Ciprian Porumbescu”, „Păcală”, „Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Ultima noapte de dragoste”, „Lumini și umbre”. Însă rolul filmografic prin care Ion Besoiu nu poate fi uitat este cel al căpitanului Anton Lupan, din filmul „Toate pânzele sus!”, film care are 12 episoade și care a fost produs în anii 1976-1978. Chiar Besoiu declara într-un interviu că este unul dintre filmele sale preferate, mai ales datorită atmosferei de la filmări, acestea făcându-se în mai multe locuri, pe ape românești și de prin lume, alături de alți mari actori. Noi, românii, nu am avut de-a lungul istoriei reușite geografice spectaculoase, alții fiind cei care au descoperit pământuri și lumi noi, însă prin filmul „Toate pânzele sus!” am putut visa cum ar fi fost ca locuri de la capătul lumii să poarte nume românești.

„Iubesc «Toate pânzele sus!»”

Alături de actori precum Ilarion Ciobanu – Gherasim, Sebas­tian Papaiani – Ieremia, Jean Constantin – Ismail, George Paul Avram – Haralamb, Cristian Șofron – Mihu, Ion Besoiu ne-a făcut să credem în povestea căpitanului Anton Lupan care pleacă în căutarea goeletei L’Esperance, fosta sa corabie cu care, ani în urmă, alături de prietenul său Pierre, dorea să ajungă să cerceteze ținuturile sălbatice din Țara de Foc.

În ultimul său interviu, acordat Evenimentului Zilei în toamna anului 2015, Besoiu spunea despre începuturile sale: „Am făcut, din fericire, un liceu excepțional, Colegiul Lazăr, de băieți pe atunci. Sunt născut într-un mediu, într-o matrice spirituală - cum zicea Blaga - senzațională. Din Mărginime mai sunt Gheorghe Lazăr, abia apoi a venit să-i învețe carte pe bucureșteni Emil Cioran; Octavian Goga, Lucian Blaga - care a stat o vreme bună la Sibiu -, Radu Stanca, Ion Negoițescu… Sunt personalități copleșitoare. Eh, consider că liceul este o etapă deosebită în viața unui tânăr. Dascălii te învață ce să înveți, mai ales dacă n-ai un mediu intelectual acasă. De pildă, mi-aduc aminte, într-o toamnă din 1947, profesorul nostru de românească a început cursul citind o poezie: Vom spune că toamna a venit foarte trist… Din visuri m-a trezit un gând positivist”.

Despre rolurile sale din filme, în același interviu, Ion Besoiu spunea: „Iubesc «Toate pânzele sus!» pentru atmosfera sa, nu neapărat pentru rolul căpitanului Anton Lupan. Am filmat pe mări, pe oceane... Eram prieteni adevărați. Plus că am jucat cu niște actori remarcabili: Jean Constantin – extraordinar și genial comic și Ilarion Ciobanu, amândoi auto­didacți, Papaiani... Foarte drag mi-a fost rolul din «Setea» sau din «Răscoala», personajul preotului din filmul «Atunci i-am condamnat pe toți la moarte» sau rolul din «Ion» sau «Tomșa Vodă». Sunt roluri de referință pentru mine, poate și pentru public. Eu n-am disperarea «Vai, Doamne, a dispărut Generația de Aur!» A actorilor, adică. Nu! Eu cred că fiecare generație are vârfurile ei”.

În anul 2001, actorul a fost declarat cetățean de onoare al orașului Sibiu. În același an, la 19 martie, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, președintele Ion Iliescu l-a decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, subliniind contribuția lui Besoiu la „dezvoltarea artei teatrale românești, prin prestigioasa și remarcabila sa activitate de actor, director de teatru și pedagog”. În anul 2002 a primit Premiul de excelență al Cinematografiei Române. Ion Besoiu a fost președinte executiv al Fundației „Sibiul Vechi. Sibiu – Hermannstadt”, asociație care îi ajută pe tinerii talentați și oferă premii etnografilor.

Toți cei care l-au îndrăgit pe Ion Besoiu l-au putut saluta pentru ultima oară la Teatrul „L.S.Bulandra”, coșciugul fiind depus în foaierul Sălii „Liviu Ciulei” (bd. Schitu Măgureanu nr.1). Astăzi, la ora 13.00, are loc slujba de Înmormântare, la Cimitirul Bellu Ortodox, loc în care marele actor se va odihni, așa cum și-a dorit, alături de soția sa.