Tot mai mulţi copii fug de acasă

Din 1983, pe 25 mai este marcată Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi, la nivel mondial fiind organizate acţiuni care au scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la problematica copiilor declaraţi dispăruţi în întreaga lume. Potrivit şefului Serviciului Urmăriri din Inspectoratul General al Populaţiei Române (IGPR), numărul copiilor dispăruţi în ultimul an este de zece ori mai mare decât în anii 2003-2004. Principalele motive pentru care copiii fug de acasă sunt lipsa supravegherii din partea părinţilor, teama de reacţia părinţilor faţă de situaţia şcolară sau faţă de o greşeală comisă de copil, situaţia financiară precară din familie, dar şi conflictele din familie sau ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate.

De Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi, şeful Serviciului Urmăriri din Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), Adrian Dumitrescu, a semnalat o creştere alarmantă a numărului de copii dispăruţi, prin comparaţie, numărul acestora fiind de peste zece ori mai mare decât în anii 2003-2004. Potrivit IGPR, în perioada aprilie 2009-aprilie 2010 au dispărut 3.259 de copii, peste 90% din cazuri fiind plecări voluntare de acasă sau din centrele de ocrotire.

Adrian Dumitrescu a precizat că 140 dintre minorii dispăruţi aveau vârsta mai mică de zece ani, iar până în 21 aprilie 2010 mai erau în evidenţă încă 342 de copii daţi dispăruţi. În aceeaşi perioadă au fost găsiţi 3.286 de copii dispăruţi, 144 dintre aceştia având până în zece ani.

Şeful Serviciului Urmăriri din Poliţia Română a precizat că aproximativ 3% din numărul total au fost dispariţii accidentale, iar 1% din cazuri au fost dispariţii periculoase, copiii fiind răpiţi sau traficaţi în vederea exploatării sexuale.

Dumitrescu a mai spus că numărul mare de dispariţii înregistrate comparativ cu anii 2003-2004 se datorează şi faptului că procedura privind primirea sesizărilor a fost modificată, în sensul că nu mai trebuie să treacă 24 de ore pentru ca un copil să poată fi declarat dispărut.

De ce fug copiii de acasă?

Principalele motive pentru care copiii fug de acasă sunt lipsa supravegherii din partea părinţilor, teama de reacţia părinţilor faţă de situaţia şcolară sau faţă de o greşeală comisă de copil, intenţia de a câştiga bani, din cauza situaţiei materiale precare din familie, conflictele din familie, influenţa anturajului sau lăsarea copiilor în grija rudelor, în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate.

Preşedintele executiv al Organizaţiei "Salvaţi Copiii" România, Gabriela Alexandrescu, a declarat, marţi, că, ONG-ul va iniţia, în parteneriat cu IGPR, o campanie de educare a părinţilor în vederea reducerii fenomenului de plecări voluntare de acasă. "Ne îngrijorează numărul mare de copii care pleacă voluntar de acasă, unii dintre ei având vârste fragede. Copiii sunt extrem de vulnerabili, iar la vârsta adolescenţei pot fi uşor influenţaţi şi atraşi în anturaje periculoase. A devenit imperios necesar să facem o analiză serioasă în ceea ce priveşte cauzele care îi determină pe copii să plece de acasă şi să lucrăm intensiv pentru ca minorii să fie conştienţi de riscurile la care se expun", a precizat Gabriela Alexandrescu.

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului, Gabriel Alexe, a atras atenţia că în astfel de proiecte ar trebui să se implice şi copiii, un rol important având şi comunităţile locale, şcoala şi Biserica.

116000, telefonul de urgenţă al copiilor dispăruţi

La nivel european, în fiecare zi dispar câteva sute de copii, însă cei mai mulţi dintre ei sunt găsiţi în primele 24 de ore. Începând cu 25 mai 2009, în 11 state membre ale Uniunii Europene, între care şi România, funcţionează numărul gratuit 116000, unde poate fi sesizată dispariţia unui copil. "Fiecare copil dispărut înseamnă o tragedie şi trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a preveni astfel de tragedii. Linia europeană de urgenţă 116000 permite semnalarea copiilor dispăruţi şi oferirea de recomandări şi sprijin familiilor acestora oriunde în Europa. Din păcate, nu este operaţională decât în 11 state membre", a afirmat vicepreşedintele Viviane Reding, comisarul pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, care a cerut statelor membre să depună eforturi pentru a implementa acest sistem. (O.N.)