În vremurile biblice, boala și suferința erau privite uneori ca un rezultat al forțelor externe, așa cum este cazul lui Iov, care este lovit de diavol (Iov 2, 1-8). Ghimpele în trup de care vorbește Sfântul Pavel este rezultatul acțiunii unui înger al satanei (2 Corinteni 12, 7-9), iar femeia gârbovă, vindecată de Iisus, este victima diavolului de 18 ani (Luca 13, 10-16). Aceste slăbiciuni sau infirmități generate de demoni sunt de natură să pună în relief puterea lui Dumnezeu și/ sau prezența Împărăției (Luca 11, 20; Ioan 9, 2-3). Mântuitorul Iisus, nu întâmplător, are autoritate asupra suferințelor și a bolii sau a demonilor.