Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Micul catehism: Sinuciderea este cel mai grav păcat

Micul catehism: Sinuciderea este cel mai grav păcat

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 19 Martie 2008

În primele cinci trepte încă nu se săvârşeşte păcatul, pentru că nu s-a realizat învoirea minţii cu ispita. Aceste lucru se petrec în treapta următoare, a şasea.

Atunci când păcatul este săvârşit în mintea şi în inima omului, acesta din urmă se face vinovat, precum spune Sf. Apostol Iacob: „Pofta zămislind, naşte păcatul, iar păcatul săvârşindu-se, naşte moarte.

A şaptea treaptă a păcatului este păcatul făcut cu mintea prin imaginaţie. Prin imaginaţie, păcatul creşte şi începe să facă rădăcini în inima omului. Sf. Maxim Mărturisitorul avertizează că păcatul, atunci când ajunge la această treaptă, trece cu uşurinţă de la minte la împlinirea în trup: „Precum trupul are ca lume lucrurile, aşa şi mintea are ca lume ideile. Şi precum trupul desfrânează cu trupul femeii, aşa şi mintea desfrânează cu ideea femeii prin chipul trupului propriu“. De aceea, Sf. Maxim ne recomandă: „Nu întrebuinţa rău ideile ca să nu fii silit să întrebuinţezi rău şi lucrurile. De nu păcătuieşte cineva mai întâi cu mintea, nu va păcătui nici cu lucrul“. Pentru a scăpa de aceste gânduri se recomandă descoperirea lor la preotul duhovnic, în cadrul Tainei Sf. Spovedanii.

A opta treaptă a păcatului este hotărârea voinţei de a face păcatul şi însăşi săvârşirea lui cu fapta.

A noua treaptă este obiceiul păcatului, adică săvârşirea lui de mai multe ori. Prin repetarea păcatului se ajunge la obişnuinţă.

A zecea treaptă a păcatului este patima, deprinderea, adică săvârşirea permanentă cu voia şi fără voia omului. Omul devine, astfel, rob al păcatului şi al diavolului, care-l conduce numai spre lucruri rele.

A unsprezecea treaptă a păcatului este deznădejdea, când omul îşi pierde nădejdea iertării prin pocăinţă, prin harul şi mila lui Dumnezeu. Diavolul îl îndepărtează pe om de la nădejdea cea bună către Dumnezeu, păcălindu-l şi spunându-i că are multe păcate şi Dumnezeu nu-l mai iartă.

A douăsprezecea treaptă a păcatului este sinuciderea, adică uciderea omului deznădăjduit din cauza păcatelor sale cu voia sa liberă. Aceasta este cea mai grea treaptă a păcatului.

 

Citeşte mai multe despre:   sinucidere  -   pacat  -   spovedania