Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Micul catehism: Spiritismul era interzis în Vechiul Testament

Micul catehism: Spiritismul era interzis în Vechiul Testament

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 27 Mai 2008

Revelaţia bilbică, atât a Vechiului, cât şi a Noului Testament, interzice toate practicile spiritiste. În special Legea lui Moise interzice aceste practici, sub pedeapsa cu moartea. „Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei“, găsim în cartea Levitic. Cei care chemau duhurile morţilor erau evaluaţi, după Vechiul Testament, asemenea vrăjitoriilor şi aveau parte de aceleaşi pedepse. Cei care aveau de-a face cu chemătorii de duhuri erau pedepsiţi, iar cei care erau prinşi că se ocupă cu aceste practici erau omorâţi: „Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că sângele lor este asupra lor“. În Deuteronom, evocarea morţilor era trecută între faptele săvârşite de popoarele păgâne şi erau interzise poporului ales: „Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta“.

Regele Saul, care a încălcat această poruncă, cerând unei vrăjitoare să cheme spiritul lui Samuel, a fost pedepsit: „Însă Saul a murit pentru nelegiuirea sa pe care o făcuse el înaintea Domnului, pentru că n-a păzit cuvântul Domnului şi pentru că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare şi nu a cercetat pe Domnul. De aceea a şi fost el omorât şi domnia a fost dată lui David, fiul lui Iesei“. Proorocul Isaia a interzis şi el practicile spiritiste, asemenea lui Moise: „Când vă vor zice: Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi ghicitorii care şoptesc şi bolborosesc, să le răspundeţi: Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său? Să întrebe oare pe morţi pentru soarta celor vii?“

În toate aceste texte ale Vechiului Testament, chemarea morţilor era interzisă şi condamnată asemenea vrăjitoriei.

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   vraji  -   Vechiul Testament