Revelaţia bilbică, atât a Vechiului, cât şi a Noului Testament, interzice toate practicile spiritiste. În special Legea lui Moise interzice aceste practici, sub pedeapsa cu moartea. „Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei“, găsim în cartea Levitic. Cei care chemau duhurile morţilor erau evaluaţi, după Vechiul Testament, asemenea vrăjitoriilor şi aveau parte de aceleaşi pedepse. Cei care aveau de-a face cu chemătorii de duhuri erau pedepsiţi, iar cei care erau prinşi că se ocupă cu aceste practici erau omorâţi: „Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că sângele lor este asupra lor“. În Deuteronom, evocarea morţilor era trecută între faptele săvârşite de popoarele păgâne şi erau interzise poporului ales: „Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta“.
Regele Saul, care a încălcat această poruncă, cerând unei vrăjitoare să cheme spiritul lui Samuel, a fost pedepsit: „Însă Saul a murit pentru nelegiuirea sa pe care o făcuse el înaintea Domnului, pentru că n-a păzit cuvântul Domnului şi pentru că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare şi nu a cercetat pe Domnul. De aceea a şi fost el omorât şi domnia a fost dată lui David, fiul lui Iesei“. Proorocul Isaia a interzis şi el practicile spiritiste, asemenea lui Moise: „Când vă vor zice: Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi ghicitorii care şoptesc şi bolborosesc, să le răspundeţi: Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său? Să întrebe oare pe morţi pentru soarta celor vii?“
În toate aceste texte ale Vechiului Testament, chemarea morţilor era interzisă şi condamnată asemenea vrăjitoriei.
