Pomenirea generală a celor adormiți în Sâmbăta Moșilor de vară

În fiecare an, în sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt sau a Rusaliilor, în bisericile ortodoxe de la noi se săvârșesc slujbe de po­me­nire generală a celor ado­rmiți. Ziua aceasta mai este cunoscută în tradiția noastră și cu denumirea de Moșii de vară. Părinții Bisericii au rânduit ca în general sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a stat cu sufletul în iad, eliberându‑i apoi de acolo pe Adam și Eva și pe toți drepţii adormiţi, odată cu Învierea Sa.

În Penticostar, cartea de cult care se folosește în această perioadă la strană, în dreptul Sâmbetei din săptămâna a 7-a după Paști este scris: „Se face pomenirea tuturor celor din veac răposați întru dreapta cinstire de Dumnezeu, întru nădejdea învierii și vieții veșnice”. Această pomenire se leagă atât de praznicul Învierii Domnului, fiind prima pomenire colectivă a celor adormiți după încheierea acestuia, cât și de Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt care urmează. De asemenea, multe din cântările acestei zile sunt adresate sfinților mucenici, ca unii în care darurile Duhului Sfânt au rodit și strălucit, dar care sunt chemați acum ca mijlocitori pentru sufletele celor adormiți: „Întru cămările cerești vitejii mucenici neîncetat Te roagă, Hristoase: Pe credincioșii pe care i-ai mutat de pe pământ, învrednicește-i să dobândească bunătățile cele veșnice”(cântarea 1 din Canonul morților, alcătuire a lui Teofan). Vedem astfel că, pentru sufletele celor adormiți, aceste pomeniri generale sunt foarte folositoare, deoarece pentru ei se roagă atât Biserica luptătoare de pe pământ, cât și Biserica biruitoare din ceruri.

În Biserica Ortodoxă Română, sâmbetele morţilor sunt numite ale Moşilor, deoarece prin cuvântul „moş” sunt denumiţi înaintaşii dintr‑un neam. „Din moşi‑strămoşi” este o expresie care arată vechimea necunoscută a neamului omenesc, dar și legătura dintre cei care trăiesc la un moment dat cu înaintașii lor, care sunt trecuți din această lume, legătură care se manifestă prin rugăciune și pomenire a celor adormiți și împărțirea de daruri în numele lor.