Pomeniri între Moşii de iarnă şi Sâmbăta a doua din Post

Biserica poartă grijă de sufletele fiilor ei care au trecut pragul veşniciei, prin pomenirea la Jertfa euharistică şi prin săvârşirea unor slujbe specifice. Pe lângă "soroacele" îndătinate, care urmează trecerii cuiva la cele veşnice, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă şi pomeniri obşteşti ale morţilor în următoarele zile: Sâmbăta Lăsatului sec de carne (Moşii de iarnă), sâmbetele a doua, a treia şi a patra din Sfântul şi Marele Post, precum şi în sâmbăta dinaintea Cincizecimii (Moşii de vară). În aceste zile, slujba bisericească este dedicată exclusiv comemorării defuncţilor.

Există însă şi perioade în care este interzisă pomenirea celor morţi (nu şi înmormântarea, care se poate săvârşi în orice zi), dată fiind prioritatea pe care trebuie să o aibă prăznuirea celor mai importante evenimente din istoria mântuirii noastre, precum: Naşterea şi Botezul Domnului (20 decembrie - 6 ianuarie), Patimile şi Învierea Domnului (de la Duminica Floriilor până la Duminica Tomei, precum şi în fiecare duminică) şi fiecare praznic împărătesc.

În afară de aceste perioade restricţionate, unele manuale de liturgică indică interzicerea pomenirii morţilor între Moşii de iarnă şi Sâmbăta a doua din post (pr. prof. Ene Branişte, "Liturgica specială", Bucureşti, 2005, p. 405) sau între Moşii de iarnă şi prima Sâmbătă din post (pr. prof. Gheorghe Safta, "Îndrumător liturgic", Târgovişte, f. a., ed. IV, p. 189). Este justă această din urmă interdicţie? Cum trebuie ea înţeleasă?

Tipic, canon, pomenire

În privinţa Săptămânii brânzei, se cuvine să arătăm că aceasta este un răstimp de pregătire pentru nevoinţa postului, iar miercuri şi vineri sunt zile aliturgice, în care se săvârşeşte slujba cu Aliluia şi metanii, ca un ultim "antrenament" înainte de a intra în "arena luptelor duhovniceşti" ale Păresimilor. Este adevărat că sâmbăta Săptămânii brânzei nu este dedicată exclusiv pomenirii morţilor, ca sâmbăta dinainte, dar acest lucru este valabil şi pentru alte sâmbete din cursul anului, în care, întâmplându-se un sfânt cu doxologie mare, nu se mai pune nimic din slujba pentru cei morţi în cadrul Vecerniei sau al Utreniei. Pomenirea tuturor sfinţilor asceţi în această zi are la bază tocmai pomenirea lor ca a unor credincioşi răposaţi în comuniune cu Biserica. Tipicul Marii Biserici nu prevedea altă comemorare a defuncţilor în afara celei din sâmbăta dinainte de Postul Mare (M. Arranz, "Les prieres presbyterales de la Pannychis…", II, p. 128), iar potrivit Tipicului Mănăstirii Everghetis din Constantinopol (sec. XII), în Săptămâna brânzei, vineri seara, după Vecernie, se făcea panihidă cu canonul morţilor, iar la Utrenia de sâmbătă dimineaţă se cântau Binecuvântările morţilor, sedelne şi stihiri la stihoavnă ale morţilor (Alexei Dmitrievski, "Descrierea manuscriselor" liturgice…, vol. I, Kiev, 1895, p. 510). Adăugăm şi faptul că, în cadrul pavecerniţei de vineri seara (deci în ziua liturgică de sâmbătă), după indicaţiile Triodului actual (Bucureşti, 2010, pp. 89 şi 194), atât în Sâmbăta brânzei, cât şi în prima Sâmbătă din post, se citeşte Canonul morţilor, al glasului de rând.

Privitor la pomenirile din prima săptămână a postului, amintim următoarea afirmaţie din Răspunsurile canonice ale mitropolitului Nil de Rhodos (sec. XIV) către ieromonahul Iona: Întrebare (nr. 4): "Se pot face parastase de 40 de zile, sau alte parastase, în Marea Patruzecime?" Răspuns: "Nicidecum. Doar vineri şsearaţ şi sâmbătă pomenim, după hotărârea sfinţilor şi a celui între sfinţi părintele nostru Nichifor Mărturisitorul, patriarhul, şi a lui Teodor Studitul; de nevoie, şi acolo unde este obicei vechi, facem pomenire şi în sâmbăta lui Lazăr, dar în Sfânta şi Marea Săptămână, precum şi în cea nouă şLuminatăţ, nicidecum nu facem parastase" (cf. A.I. Almazov, "Răspunsurile canonice inedite…", Odesa, 1903, p. 54). Cu privire la aceeaşi perioadă, "Tipicul Mare" (Iaşi, 1816, p. 493) arată: "De se va întâmpla vreunui frate al nostru a se duce către Domnul, în sfintele zilele acestea, în mijlocul săptămânii acesteia şîntâia din postţ, nu i se face pomenirea de a treia zi până vineri seara, că atuncea se săvârşeşte parastasul lui, asemenea şi sâmbăta liturghia lui. Iar în sâmbăta cea viitoare, a săptămânii a doua, i se face pomenirea de a noua zi, de se va întâmpla sâmbătă, sau de nu. Iar cea de patruzeci de zile i se face când i se va împlini numărul zilelor lui. Iar prinoasele şi pomenirea lui se încep de la Duminica cea nouă şadică după Duminica Tomeiţ, până la împlinirea zilelor celor patruzeci".

Amintim, de asemenea, că "Tipicul aghiorit" (Atena, 1997, p. 190), ca şi îndrumările tipiconale anuale tipărite pentru parohii de Biserica Greciei (spre ex., "Tipiki Diataxis", 2006, p. 119), prevăd săvârşirea trisaghionului (adică a Litiei mici pentru morţi), în prima Sâmbătă a Postului Mare.

În "Liturgica specială", atunci când se afirmă interdicţia pomenirii morţilor în aceste două săptămâni, pr. Ene Branişte trimite, în notă, la următoarea bibliografie: Canonul 11 din cele disciplinare ale Sf. Nichifor, patr. Constantinopolului (în J. Pitra, "Juris eclesiastici Graecorum historia et monumenta", tom II, Roma, 1848, p. 326), "Îndreptarea Legii 2, glava 162, alin. 2 (Ed. Bucureşti, 1962, p. 169), art. 169 din "Nomocanonul slav în 228 de titluri", prezent şi în "Molitfelnic", Bucureşti, 1832 (p. 483) şi în "Evhologiu bogat", Bucureşti, 1888, p. 562; "Prăvilioară", Bucureşti, 1781, f. 34 v. Cercetând toate aceste trimiteri, descoperim, însă, că în nici una dintre ele nu este menţionată interdicţia săvârşirii parastaselor în Săptămâna brânzei, ci doar în următoarele intervale: în "cele 12 zile, adică de la Crăciun până la Bobotează, în săptămâna dintâi a Sfântului Post, în Săptămâna cea mare şi în Săptămâna Paştilor, duminicile şi sărbătorile cele mari" ("Molitfelnic", Bucureşti, 1832, p. 483). Toate celelalte surse au aceleaşi indicaţii.

Parastasele sunt legate de Sfânta Liturghie

Oprirea săvârşirii parastaselor în prima săptămână din post se referă doar la intervalul de luni până vineri, întrucât sâmbăta se bucură de o rânduială aparte, încununată de săvârşirea Sfintei Liturghii, de încetarea metaniilor şi de dezlegarea la untdelemn şi vin. Tradiţia Bisericii a legat săvârşirea parastaselor de oficierea Sfintei Liturghii, astfel încât în zilele de rând ale Postului Mare, precum şi în zilele aliturgice nu se pot săvârşi pomenirile îndătinate pentru cei răposaţi, care presupun aducerea de prescuri pentru liturghisire şi săvârşirea Parastasului mare (a panihidei) cu colivă şi vin. Aceste mărturii ne determină să tragem următoarele concluzii:

1. Se pot face pomeniri individuale pentru cei răposaţi, în zilele de luni, marţi, joi şi sâmbătă din Săptămâna Lăsatului sec de brânză, precum şi în prima sâmbătă din Sfântul şi Marele Post.

2. Nu se pot săvârşi parastase în zilele aliturgice, precum miercuri şi vineri în Săptămâna brânzei, ca şi în zilele de luni până vineri în tot Sfântul şi Marele Post, întrucât săvârşirea pomenirilor este legată de slujirea dumnezeieştii Liturghii depline. În aceste zile se face însă, potrivit Tipicului, trisaghionul (litia mică) pentru cei adormiţi. Pomenirile de 9, 20, 40 de zile, care se întâmplă în zilele de rând ale Postului Mare, se vor muta în sâmbăta cea mai apropiată.