Ce sunt şi câte sunt la număr vămile văzduhului, pe unde trec sufletele după moarte?
Vămile văzduhului sau „tribunalele“ din văzduh, pe unde trec şi sunt cercetate sufletele oamenilor după moarte, sunt formate din cete de îngeri răi, diavoli dintre cei mai înfricoşaţi, care stau în calea sufletelor, le opresc, le vădesc păcatele făcute, chiar şi pe cele spovedite şi părăsite de multă vreme, pe cele săvârşite în copilărie, în tinereţe, la bătrâneţe, pe cele gândite şi săvârşite cu voie sau fără voie, până în clipa morţii.
Sfântul Apostol Pavel zice despre aceste cete diavoleşti: „Că nu ne este nouă lupta împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva stăpâniilor, a începătoriilor şi a stăpânitorilor veacului acestuia (Ef. 6, 12). Aşa precum Sfântul Apostol Pavel adevereşte, ca cel ce a fost răpit la al treilea cer, precum şi Tradiţia Bisericii ne învaţă că cetele diavolilor din văzduh sunt împărţite în numeroase grupuri sau polcuri, după numărul patimilor şi ale păcatelor de moarte. Fiecare ceată de îngeri răi, una mai înfricoşătoare decât alta, are în fruntea ei un înger cumplit, având misiunea să cerceteze sufletul de un anumit păcat. Adică, de când l-a făcut, cum l-a făcut, de câte ori, în ce împrejurare, dacă l-a mărturisit sau nu la preot, dacă a făcut sau nu canon pentru el, dacă l-a părăsit, dacă a îndemnat şi pe alţii să-l facă sau nu. Cele mai grele vămi, unde cad cei mai mulţi creştini, sunt vămile desfrânării, beţiei, uciderii de copii, mândriei, necredinţei, osândirii altora, lenevirii, zgârceniei, urii, lăcomiei şi eresurilor.
Cât despre numărul exact al acestor vămi sau cum anume sunt aşezate în văzduh, rămâne o taină a lui Dumnezeu. Unii Sfinţi Părinţi, mai ales Sfântul Vasile cel Nou, de pe 26 martie, numără 20 de vămi ale văzduhului, pentru principalele păcate de moarte. Alţii numără 24. Noi nu trebuie să iscodim tainele lui Dumnezeu. Numai atât trebuie să ştim că „pentru tot cuvântul deşert vom da seamă“. De aceea, trebuie să părăsim tot păcatul, să ne mărturisim la duhovnici iscusiţi, să facem canonul dat, să punem început bun, să ne rugăm neîncetat, să facem milostenie şi să alergăm cât mai des la biserică. Prin acestea, ni se iartă toate păcatele şi se mântuiesc sufletele noastre de vameşii văzduhului şi de muncile iadului. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 5)
