Preacucernice părinte Aurelian Ciocan, astăzi îl prăznuim pe Sfântul Ioan Gură de Aur, autorul unei Sfinte Liturghii. De ce Sfânta Liturghie este "cerul pe pământ" - aşa cum spunea Sfântul Ioan de Kronstadt?
Pe lângă o cugetare adâncă şi un limbaj de neegalat, precum şi o trăire morală desăvârşită, Sfântul Ioan Gură de Aur şi-a aplecat atenţia asupra Frângerii Pâinii, instituită de Mântuitorul, menită să actualizeze în chip nesângeros Jertfa de pe Golgota, dând o frumoasă expresie liturgică Sfintei Jertfe sau Sfintei Liturghii. Privită în structura ei, Sfânta Liturghie ne conferă şi nouă posibilitatea înnoirii şi înălţării spirituale, prin frumuseţea şi bogăţia imnelor şi rugăciunilor ce o alcătuiesc. "În Sfânta Liturghie se închipuie şi se săvârşeşte cea mai mare Taină a iubirii lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc", spune Sfântul Ioan din Kronstadt. Întrucât în centrul lucrării ei stă Jertfa Mântuitorului pe care o reproduce şi o prelungeşte în timp şi spaţiu, Sfânta Liturghie constituie nucleul cultului divin public. În fiecare duminică şi sărbătoare ne îndulcim de acest mare tezaur liturgic pe care Dumnezeu l-a lăsat în dar creştinilor. Aceasta este "taina dreptei credinţe" (I Tim. 3, 16), taina curăţirii, a luminării şi a renaşterii omului pentru viaţa veşnică. "Dacă lumea nu ar avea Preacuratul trup şi Sânge al Domnului, n-ar avea decât iluzia vieţii, n-ar avea darul sfinţeniei, într-un cuvânt ar fi păgubită de toate bunurile cele adevărate şi nestricăcioase", spune tot Sfântul Ioan. Fiecare om care lasă grija cea lumească şi îşi îndreaptă paşii către Sfânta Biserică poate dobândi "pace şi bucurie în Duhul Sfânt" (Rom. 14, 17) şi se împărtăşeşte de acest factor dinamic al adevăratei comuniuni.
Sfântul Ioan Gură de Aur, pomenit la fiecare Liturghie începând cu Proscomidia şi până la otpust (sfârşit), trezeşte în conştiinţa fiecărui credincios dorinţa îndreptării, a înţelepţirii şi a întăririi pe scara virtuţilor. Numele său este cunoscut de toţi creştinii, iar impunătoarea sa operă liturgică ne pune la îndemână strălucirea inegalabilă a sfinţeniei şi măreţiei dumnezeieşti. Cred că scopul suprem al Sfintei Liturghii este de a uni "cerul cu pământul", iar această unire să ştiţi că nu e simbolică, ci este o unire reală şi substanţială a oamenilor cu Dumnezeu prin Jertfa nesângeroasă a Mântuitorului Hristos.
De ce este atât de importantă Sfânta Liturghie pentru creştin?
Dacă privim la dimensiunea cosmică a Sfintei Liturghii, putem vedea în această slujbă minunată o expresivă formă de manifestare a Proniei Divine. Doar prin această slujbă omul ispitit de pieire, dar dornic de îndreptare se poate întări sorbind din izvorul vieţii celei veşnice. Sfânta Liturghie transfigurează făptura umană, ajutându-ne să păstrăm neîntrerupt legătura cu izvorul nesecat al darului şi al milei dumnezeieşti. În acest decor ne întâlnim cu Hristos şi ne unim cu El, dobândind "pâinea cea cerească" ce se pogoară de sus pentru a da viaţă şi mântuire lumii. Cine rupe legătura cu această sursă unică încetează de a mai fi creştin adevărat. De ar fi omul atât de înţelepţit încât să priceapă însemnătatea Sfintei Liturghii în viaţa lui, nu va mai ignora glasul clopotelor ce răsună duminica şi în sărbători şi ar veni degrabă la biserică să fructifice acest act de bunătate revărsat de Dumnezeu peste bunele sârguinţe ale ostenitorilor. Tinerii, bătrânii şi toţi cei care au făcut din această viaţă materială un scop, şi nu un mijloc de desăvârşire, trebuie să-şi întoarcă faţa spre Dumnezeu şi să meargă la biserică, fiindcă Sfânta Liturghie luminează viaţa noastră a tuturor, oferidu-ne garanţia adevăratei vieţi, sub oblăduirea Sfintei Treimi. Nu greşim cu nimic dacă spunem că Sfânta Liturghie ţine lumea, pentru că în conţinutul ei se îmbină armonios viziunea frumuseţii duhovniceşti cu viziunea frumuseţii cosmice. Credinciosul care participă la Sfânta Liturghie este mai atent cu sine, cu natura înconjurătoare şi cu tot ceea ce se întâmplă în jurul lui. Este interesat de progres, de bine şi frumos şi îşi pune nădejdea în Domnul care va purta de grijă lumii întotdeauna salvând-o de la pieire.
