Majoritatea credincioşilor practicanţi ai credinţei strămoşeşti cunosc faptul că pentru a avea o relaţie concretă, vie, spirituală cu Biserica din care fac parte, ajutorul oferit prin duhovnic este de cele mai multe ori o binecuvântare. Duhovnicul, adică slujitorul sacramental însărcinat special cu puterea săvârşirii Tainei Spovedaniei, trebuie să fie de regulă preotul parohiei din care face parte credinciosul pentru a fi aproape de acesta în toate clipele grele şi nu numai, în vederea unei corecte şi concrete colaborări duhovniceşti. Devine tot mai actuală practica prin care unii credincioşi afiliaţi unei parohii tind să se îndrepte în vederea spovedaniei nu spre biserica enoriei lor, ci spre unele lăcaşuri mănăstireşti unde această taină este săvârşită de ieromonahi (preoţi călugări) duhovnici.
Nu contestăm valoarea sacramentală a săvârşirii acestei Sfinte Taine de către un duhovnic de mănăstire sau schit. Însă, pentru persoanele ce compun parohia, duhovnicul cel mai competent este cel de parohie, şi nu altul, pentru că el cunoaşte (sau, mai bine spus, trebuie să cunoască) persoanele, credincioşii din parohie şi manifestarea lor spirituală, creşterile şi căderile lor duhovniceşti. În cazul alegerii unui duhovnic ieromonah, credinciosul riscă să tulbure atât integritatea parohiei, dar mai ales sufletul ieromonahului care este nevoit să audă unele păcate ce-i aduc imaginea lumii de care prin aderarea la monahism se presupune că a lepădat-o, nemaifiind în centrul activităţii zilnice a credincioşilor din lume, necunoscând greutăţile cotidiene pe care le întâmpină credinciosul la valoarea lor justă. Astfel, competenţa unui ieromonah duhovnic nu este aceea de a îndruma viaţa de familie, pentru că el nu cunoaşte acest stil de viaţă prin starea în care se află (cea de călugăr). De altfel şi canonul pe care credinciosul îl poate primi de la un ieromonah duhovnic poate fi mult prea dur pentru o persoană din lume. Astfel, strivit de o prea mare distanţă de Sfintele Taine, credinciosul se poate pierde definitiv de comuniunea eclesială. Alegerea unui duhovnic rămâne o importantă decizie a credinciosului pe care trebuie să o realizeze într-un mod cât mai serios şi să nu uite că el face parte dintr-o parohie în care unele probleme nu sunt în măsură a fi rezolvate de către un ieromonah. De aceea, se recomandă credincioşilor ca la alegerea unui păstor de suflete să reflecteze minuţios, chiar să se roage şi să se îndrepte plin de nădejde şi curaj spre preotul parohiei sale, sau cel puţin spre un preot de mir de care este ataşat sufleteşte şi să evite ca ploile păcatelor sale ce reies din viaţa de familie, din viaţa laică, să tulbure sufletele ostenitorilor ieromonahi şi aşa încărcaţi cu ispite multiple.
