Dincolo de multitudinea de definiţii ce pot fi acordate bisericilor, se cunoaşte faptul că acestea trebuie să respecte o anumită rânduială în ceea ce priveşte construcţia în sine, cât şi în legătură cu slujbele ce se desfăşoară în aceste locuri. Catalogarea bisericilor din punct de vedere arhitectural cunoaşte mai multe denumiri clasificate în bine cunoscutele stiluri arhitecturale (stilul gotic, bizantin, brâncovenesc etc). Toate lăcaşurile de cult, indiferent de forma lor, poartă denumirea generală de biserici. În funcţie de dependenţa lor administrativă, bisericile pot purta denumirea de paraclise sau catedrale. Paraclise sunt numite de regulă bisericile ce sunt fie sub conducerea strict administrativă a episcopului locului, fiind întâlnite pe lângă marile centre episcopale sau eparhiale, fie acestea deservesc o instituţie de învăţământ teologic, precum şi unele spitale sau case sociale. În ceea ce priveşte denumirea de catedrală acordată tuturor bisericilor mari este fără rost promovată deoarece această titulatură desemnează o unitate de cult (o biserică) în care episcopul (chiriarhul) locului îşi are reşedinţa. Mărimea unei biserici nu-i poate asigura această denumire pentru că s-ar pierde înţelesul şi rostul administrativ-bisericesc al acesteia. Pe de altă parte, la catedrale (numite patriarhale sau mitropolitane, arătând locul unde patriarhul sau mitropolitul îşi are reşedinţa), ritualul slujbelor respectă tradiţia monastică, în sensul că se săvârşesc slujbe zilnice. Bisericile parohiale, conduse şi îndrumate de un preot paroh, nu pot fi numite catedrale pentru faptul că pot aduna foarte mulţi de credincioşi sau că impresionează din punct de vedere arhitectural. În catedrale slujesc de regulă, cu binecuvântarea episcopului, cei care sunt implicaţi într-o activitate administrativă a Bisericii, ierodiaconi, diaconi, monahi, ieromonahi special învestiţi, precum şi cei nou-hirotoniţi în vederea practicării ritualurilor tradiţionale. Acordarea denumirii de catedrală bisericilor parohiale nu îşi are sensul şi nici rostul. Pentru sublinierea importanţei unui centru administrativ-bisericesc, denumirea de catedrală se cuvine aşadar numai acelor biserici pe lângă care episcopul locuieşte exercitându-şi puterea conducătoare pastoral-misionară.
