Cultul Bisericii Ortodoxe are principala caracteristică în faptul că se săvârşeşte în proporţie covârşitoare cântat exclusiv de glasurile omeneşti. Bazat în primul rând pe analogia cu îngerii din ceruri care neîncetat îl slăvesc pe Dumnezeu, cultul divin, adică totalitatea slujbelor închinate lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi sfinţilor, reprezintă atât un izvor nesecat al Sfintei Tradiţii, cât şi un mijloc propice prin care credincioşii Îl pot lăuda pe Dumnezeu prin participarea lor activă în cadrul rânduielilor sfinte. Atât studierea, cât mai ales interpretarea muzicii bisericeşti nu sunt însă la îndemâna tuturor credincioşilor, fie din lipsa de timp, nepăsarea sau neştiinţa acestora, fie din lipsa de preocupare a unor slujitori în această direcţie.
Tezaurul acesta al cântărilor bisericeşti îndătinate, în ultima vreme, tinde să se altereze în mod îngrijorător, prin introducerea unor variante simplificate imens, atât în ceea ce priveşte textul unor cântări bisericeşti, cât şi linia melodică propriu-zisă a acestora. Sunt bine cunoscute în acest sens, din păcate, acele cântări preluate din felurite medii, mai mult sau mai puţin religioase, prin care starea firească de rugăciune din Biserică se bagatelizează. Dincolo de faptul că unele texte sunt la limita Ortodoxiei (în special cele în cinstea Maicii Domnului) -, ceea ce devine cu adevărat supărător este maniera de interpretare ce confundă Biserica, lăcaşul dumnezeiesc de închinare şi de smerită rugăciune, cu scena unor festivaluri de adevărate doine populare ce dezonorează uneori spaţiul liturgic destinat contemplării lui Dumnezeu. Dincolo de aceste neajunsuri ale acestor tipuri de cântece populare îmbisericite forţat prin texte ce lasă de dorit, cântările în cauză aştern în suflete deznădejdea şi dezorientarea spirituală, în locul bucuriei şi păcii survenite în urma cântării smerite şi autentic ortodoxe a imnelor tradiţionale.
În acest duh, se recomandă atât credincioşilor, cât mai ales slujitorilor Sfintelor Altare, o atentă supraveghere, precum şi îndrumare a acestui important act liturgic de împreună slujire prin intonarea cântărilor bisericeşti specifice cultului ortodox tradiţional. Se pot organiza în acest scop seri catehetice speciale, ce pot avea drept ţintă familiarizarea credincioşilor cu imnele specifice Ortodoxiei, culese cu grijă din salba nestematelor Sfintei Tradiţii şi păstrate nealterate şi cu sfinţenie de către Biserică.
