Primul act ce se cuvine a fi împlinit ca urmare a trecerii la cele veşnice a vreunui creştin îl reprezintă săvârşirea unei slujbe speciale, a Stâlpilor. Această rânduială constă în citirea unor pericope evanghelice ce cuprind relatarea învăţăturilor Mântuitorului Iisus Hristos în legătură cu un punct forte al credinţei noastre: învierea trupurilor. Datorită faptului că această credinţă reprezintă temelia vieţii creştine, slujba prin care se întăresc aceste învăţături poartă denumirea "Slujba Stâlpilor". Molitfelnicul şi Panihida sunt cărţile de cult în care se regăsesc pericopele evanghelice ce pot fi citite cu acest prilej.
Credincioşii pot solicita preotului săvârşirea acestei slujbe într-una din cele trei zile până la înmormântare. De cele mai multe ori însă, slujba se săvârşeşte în ajunul înmormântării, când se pot discuta cu preotul slujitor ultimele detalii referitoare la ritualul funebru. Rostul rânduielii Stâlpilor este îndoit. Pe de o parte, citirea Stâlpilor reprezintă exprimarea nădejdii celui răposat în învierea cea de obşte, precum şi întărirea familiei celui adormit în credinţa că moartea nu reprezintă un final tragic, fără perspectivă, ci din contră, aceasta exprimă un moment în care credinţa noastră se impune a fi mărturisită.
Pericopele evanghelice rânduite a fi citite la căpătâiul celui adormit sintetizează şi cristalizează "coloana vertebrală" a credinţei noastre. Dătătoare de nădejde, aceste fragmente reunite de la toţi cei patru Evanghelişti amintesc de Învierea Domnului, de Arătările Sale mironosiţelor şi ucenicilor, cuprinzând totodată pildele Mântuitorului referitoare la credinţa în înviere (pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina, pilda năvodului, a mărgăritarului, a grăuntelui de muştar etc.). Unele pasaje evanghelice se referă la Mântuitorul ca "pâine a vieţii", precum şi ca Judecătorul cel Drept ce va veni la sfârşitul veacurilor.
Stâlpii reunesc aşadar cuvintele Mântuitorului în legătură cu taina cea mare a Învierii. Săvârşirea acestei rânduieli nu trebuie privită ca ceva ce trebuie împlinit în virtutea tradiţiei, ci cu deosebită seriozitate. Moartea reprezintă un examen dur al credinţei pe care o mărturisim, iar Stâlpii au rolul de a ne întări şi reîmprospăta realitatea acestui fapt.
