Unii credincioşi sunt adeseori nedumeriţi, fie din cauza neştiinţei sau a nepăsării, fie din înţelegerea trunchiată a unor elemente creştine, de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni naşul altei persoane. Primordial, persoana doritoare trebuie să fie de credinţă ortodoxă cu o viaţă autentică de credincios practicant, pentru a putea fi capabilă să transmită mai departe bogăţia şi tezaurul credinţei pe care se presupune că le are. Interesele financiare sau cele de altă natură ce încalcă principiile moralei creştine sunt piedici ce denaturează viitoarea relaţie dintre fin şi naşul său. Cuvântul "naş" provine din limba slavonă, însemnând "noul nostru tată, respectiv noua noastră mamă", subliniind astfel rolul deosebit de important al credinciosului ce va avea misiunea de a-l lumina pe finul său, adică pe noul fiu duhovnicesc, cu flacăra dreptei credinţe, oglindită în primul rând în viaţa sa personală.
Odată cu Taina Sfântului Botez, cel care va fi naş va deveni garantul finului său înaintea lui Dumnezeu în legătură cu creşterea sa spirituală. Astfel, nu este suficientă o cunoaştere formală a Simbolului de credinţă, ci o trăire creştină pe măsura celor mărturisite. Naşul de botez are datoria de a fi un luminător şi tainic veghetor asupra dezvoltării spirituale a noului creştin, colaborând în acest sens cu părinţii trupeşti ai pruncului. Frecventarea Bisericii, împărtăşirea deasă cu Sfintele Taine până la şapte ani şi menţinerea legăturii continue cu spaţiul eclesial a finului său sunt câteva din coordonatele îndeplinirii cu seriozitate a acestui act sacramental. Exemplul personal al naşului va fi corolarul vieţii noului creştin, de aceea se impune o reconsiderare a acestei tradiţii.
În cazul Cununiei, principiile rămân aceleaşi în mare măsură, fiind adaptate în funcţie de statutul social dobândit şi pe care îl implică cununia a doi tineri. Astfel, noua familie are nevoie de un model de reuşită în persoana naşilor pe care şi-i alege. De aceea, cei ce doresc să fie naşi de Cununie, obligatoriu vor fi căsătoriţi după toată rânduiala, pentru ca nu cumva înţelesul sublim al Cununiei să fie înţeles doar din prisme strict economice, financiare sau a unor relaţii strict sociale. Cununia este un mod şi stil de viaţă, iar naşii au rolul de a veghea ca finii lor să păşească pe traseul unic al vieţii lor, fiind alături de ei în momentele de bucurie, dar mai ales în clipele când situaţia devine tensionată, când apar conflicte sau discuţii aprinse, inerente vieţii de familie, dar care pot fi depăşite prin împreună-lucrarea şi ajutorul moral-sufletesc al naşilor.
