Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Sfaturi practice în biserică: Cum ne pregătim pentru primirea Sfintei Împărtăşanii

Sfaturi practice în biserică: Cum ne pregătim pentru primirea Sfintei Împărtăşanii

Un articol de: Pr. Grigore Alexandru Meșteroaie - 11 Martie 2010

Primirea Împărtăşaniei reprezintă punctul central al vieţii religioase autentice. Pregătirea, din acest punct de vedere, are rolul de a-l conştientiza pe credincios în legătură cu importanţa extraordinară pe care o presupune această Sfântă Taină. Puţini credincioşi cunosc faptul că pregătirea sufletească pentru primirea Împărtăşaniei presupune îndeplinirea unei rânduieli speciale regăsite în majoritatea cărţilor de rugăciuni, în special Ceaslov sau Liturghier. Potrivit acesteia, în seara dinaintea primirii Împărtăşaniei în cadrul rugăciunii personale se citeşte un canon special, alcătuit din nouă cântări principale, între care sunt intercalate, sub formă de stih, două versete din psalmul 50: „Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele“ şi „Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.“ Canonul se încheie cu câteva rugăciuni, printre care şi „Cuvine-se cu adevărat“. Partea a doua a acestei rânduieli o constituie trei psalmi (22, 23, 115), câteva tropare speciale şi apoi 12 rugăciuni. Dintre acestea, două sunt alcătuite de Sfântul Vasile cel Mare, cinci de Sfântul Ioan Gură de Aur, două de Simeon Metafrastul, două de Sfântul Ioan Damaschin şi una de Sfântul Simeon Noul Teolog.

Aceste rugăciuni atrag atenţia asupra nevredniciei omului de a se împărtăşi cu Preacuratele Taine, motivând îndrăzneala apropierii prin porunca Mântuitorului ce nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Totodată, în aceste rugăciuni se amintesc situaţiile în care alţi oameni nevrednici s-au putut apropia de Domnul (tâlharul de pe cruce, desfrânata, vameşul). Toate rugăciunile imploră mila lui Dumnezeu pentru a ne apropia cu frică şi cutremur de focul dumnezeiesc al Trupului şi Sângelui Domnului Iisus Hristos.