Puţini dintre noi ne gândim concret la faptul că într-o zi viaţa noastră pământească se va încheia. Chiar dacă acest lucru este întâlnit în viaţa creştină şi propovăduit cu deosebită râvnă de Biserică, puţini sunt cei care alocă o atenţie deosebită acestui fapt. Unii oameni, înţeleniţi de prea multe griji pământeşti, fie ele de natură politică sau socială, ocolesc cu desăvârşire acest subiect, încredinţându-l în seama hazardului sau a destinului lipsit de Dumnezeu. Dacă oamenilor necredincioşi nu li se pot reproşa aceste lucruri, în cazul celor practicanţi ai cultului divin, gândul la moarte, fără să se transforme într-o psihoză, trebuie să devină un corolar firesc al vieţii. E foarte uşor însă să teoretizăm cel mai sigur lucru din viaţă: moartea. Numai când suntem afectaţi de unele boli, necazuri sau încercări, gândul la moarte survine firesc. Cu toate acestea, gândul creştinului la moarte trebuie să fie alimentat de credinţa în Înviere, credinţă specifică creştinismului. Prin Învierea Sa, Mântuitorul Hristos, Biruitorul morţii a oferit o nouă perspectivă vieţii.
De aceea, învăţăturile transmise în şi de Biserică prezintă omului acest proces biologic drept un fapt ce poate fi asumat şi chiar depăşit prin raportarea acestuia la credinţa neclintită în Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. La prima vedere, a cugeta la moarte, la despărţirea sufletului de trup, pare un proces mintal, nevăzut, dar raportat la faptul că destinaţia firească a omului, croită de Dumnezeu, este viaţa veşnică, proiecţia şi trăirea acestei credinţe trebuie transpuse şi în viaţa de zi cu zi a credincioşilor. Rugăciunile de seară, de pildă, reunesc atent unele texte ce ne pregătesc parcă în fiecare seară de sfârşitul vieţii noastre. Rostirea acestora frecvent poate constitui în viaţa credincioşilor un adevărat îndreptar ce are rolul de a proiecta toate acţiunile şi activităţile zilnice la valorile perene ale vieţii creştine autentice. De asemenea, meditaţiile, dar şi discuţiile pe această temă sunt bine-venite, ele contribuind astfel la solidificarea unui stil de viaţă în conformitate cu duhul autentic al Bisericii întemeiate pe Jertfa Mântuitorului, Cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14, 6).
