Sfaturi practice în biserică: „Sărbătorile” din popor

În unele regiuni ale ţării (Moldova, Muntenia, dar mai ales în Transilvania), în tradiţia locală există unele "sărbători" care nu se regăsesc în calendarul creştin ortodox, nici în vreo carte bisericească sau sinaxar. Aceste "sărbători" sunt destul de vechi, fiind respectate cu străşnicie, mai ales în mediul rural. Aşa se face că auzim de Joia necurată sau Joia rea (Joia de după Paşti din săptămâna luminată), care împreună cu prima joi de după Rusalii formează Joile verzi. În credinţa populară din Transilvania, femeile cred că, dacă muncesc de aceste sărbători, le va merge rău.

Aproape fiecare zi a săptămânii luminate (cea după Paşti), în vechime, era cinstită: marţea pentru boala cea rea, miercurea pentru tunete şi trăsnete, joia pentru grindină, vinerea pentru rodirea pământului.

Tot aşa întâlnim "sărbători" ca "pietrile Sânpetrului" (ziua următoare Soborului Sfinţilor Apostoli - 30 iunie), crezându-se că în locurile în care se lucrează în această zi va veni ploaie cu piatră, ca "foca" (în ziua de 22 septembrie de ziua Sfântului Mucenic Foca), spunându-se că de se va lucra în acea zi va fi "rău de foc" etc.

Aceste zile sunt considerate sărbători şi ţinute ca atare de femeile mai în vârstă, de bătrânele satelor, în cele mai multe cazuri femei ce nu vin pe la biserică. Ba, mai mult, aceste "sărbători" sunt promovate şi de persoane care merg regulat la biserică şi care cunosc cât de cât rânduielile bisericeşti.

Aceste "sărbători" nu ţin nicidecum de tradiţia ortodoxă, ele născându-se doar din superstiţii populare ce nu au nimic în comun cu tradiţia bisericească. Personele care promovează aceste zile ca sărbători susţin că atunci nu trebuie să se săvârşească nici un fel de activitate, deoarece mânia divină se abate asupra aceluia ce nu le cinsteşte. Astfel se spune că celui ce lucrează în zilele de joi după Paşti şi marţi după Rusalii îi vor fi luate de Rusalii păsările şi animalele.

În traditia populară, Rusaliile sunt nişte fiinţe malefice, asemănătoare ielelor, care umblă prin văzduh începând cu ziua de miercuri, a 25-a zi după Paşti, şi provoacă mult rău oamenilor: îi pocesc, îi schimonosesc şi îi înnebunesc pe toţi cei care nu le respectă zilele. Această stare de teamă nu ar trebui să existe. Oare nu ne este frică de puterea divină când încălcăm praznicele împărăteşti şi nu le cinstim aşa cum se cuvine prin participarea la cultul divin şi prin repaus de la orice lucrare?

Biserica Ortodoxă a condamnat superstiţiile şi obiceiurile păgâneşti prin canonul 62 de la Sinodul din Trulan (692), iar Sfântul Apostol Pavel spune că omul credincios nu poate fi şi superstiţios: "ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?" (II Corinteni 6, 15). Aşadar, ţinerea acestor "sărbători" nu numai că este străină tradiţiei creştine ortodoxe, dar este foarte dăunătoare şi în urcuşul spre mântuire al credinciosului.