Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mănăstirești, Cartea a IV-a, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 145-146 „(...) Necontenit sunt învățați tinerii (monahi din
Boboteaza, praznicul Luminii
Cuvântul lui Dumnezeu este Lumina cea adevărată şi, aşa cum mărturiseşte Sfântul Ioan Teologul, ea "luminează pe tot omul care vine în lume", însă această luminare a Cuvântului se manifestă cu o mai mare intensitate în anumite momente ale iconomiei dumnezeieşti. Aceste momente deosebite în care lumina cea nezidită pătrunde în zidire sunt, potrivit Sfântului Grigorie Teologul, Naşterea, Boboteaza şi Învierea Domnului.
Hristos Se luminează, împreună cu El să ne luminăm, Hristos Se botează, împreună cu el să ne scufundăm, ca şi noi dimpreună cu El să ne ridicăm. Iisus Se botează; numai aceasta, sau şi altele este nevoie să le ţinem cu silinţă? Adică cine a fost botezat? Şi de către cine? Şi în ce vreme? Că El a fost curat, şi de Ioan a fost botezat, şi de atunci s-a făcut începutul semnelor? Ca ce anume să învăţăm şi în ce fel de învăţătură să fim educaţi? Faptul că mai înainte de toate trebuie să ne curăţim şi să avem smerita-cugetare, şi să vestim cuvântul (să propovăduim) odată ajunşi la vârsta desăvârşită trupească şi duhovnicească. Primul lucru ştrebuie să-l spunemţ către cei ce vor a se apropia de Botez şi nu s-au pregătit cum se cuvine mai înainte, nici nu li s-a hărăzit o liberare sigură, prin făptuirea binelui. Căci dacă harul (pentru că într-adevăr este har) dăruieşte lăsarea celor din trecut, atunci cu şi mai multă vrednicie să se îndrepte spre cele ale evlaviei, iar nu spre vechea vărsătură să se întoarcă. Al doilea îi priveşte pe cei ce se trufesc în faţa iconomilor Tainelor (a preoţilor), ţinându-se a fi mai vrednici decât aceia. Al treilea lucru este spus către cei ce se sprijină pe curajul lor tineresc şi au părerea că orice împrejurare este potrivită învăţării altora, sau prezidării în adunări. Hristos primeşte curăţirea; şi tu nesocoteşti curăţirea? El este curăţit de către Ioan; iar tu te împotriveşti celui ce-ţi predică? Hristos era de treizeci de ani; iar tu, mai înainte de a-ţi fi crescut barba, pe cei bătrâni îi înveţi, sau crezi că-i înveţi, deşi nici după vârstă, nici după vieţuire nu eşti vrednic de cinste? Apoi îţi va veni în minte în această împrejurare pilda lui Daniel şi a altor tineri judecători. Căci oricine nedreptăţeşte, pregătit este spre îndreptăţirea de sine. Dar lucrul care este rar nu-i lege a Bisericii; tot aşa cum cu o singură rândunică nu se face primăvară, nici geometrie cu o singură linie, sau marinar printr-o singură călătorie în corabie. Ioan botează cu apă pe Hristos pentru împlinirea dumnezeieştii iconomii Ioan botează, dar, de asemenea, el vine şi să fie botezat de Iisus; ca şi Botezătorul să fie sfinţit; aşa cum este foarte învederat, pentru ca întregul Adam cel vechi să fie îngropat în ape; şi înainte de aceştia şi prin aceştia să se sfinţească Iordanul. Aşa cum El a fost duh şi trup, în acest chip dăruieşte desăvârşirea prin Duh şi prin apă. Botezătorul nu primeşte să-L boteze pe Domnul său; Iisus se luptă să-l convingă a-L boteza: "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine", spune făclia către Soare, prietenul Mirelui către Mire, cel mai mare dintre cei ce s-au născut din femeie către Cel mai întâi născut decât toată făptura, cel ce a săltat în pântece de bucurie către Cel ce a primit închinarea în pântece fiind, cel ce a fost înaintemergător şi înainte a alergat către Cel ce S-a arătat şi Se va arăta. "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine"; mai adaugă şi "pentru Tine" (căci cunoştea că va fi botezat prin primirea muceniciei) sau, precum Petru, care a cerut nu numai picioarele să-i fie curăţite. "Şi Tu vii la mine?" Şi acest cuvânt este profetic. Căci el a cunoscut că, aşa cum, după Irod, Pilat va fi cuprins de nebunie, tot aşa el va pleca mai întâi, iar Hristos va urma. Ce-i spune Iisus lui Ioan? "Lasă acum" împotrivirile; căci rânduiala dumnezeieştii iconomii aceasta este. Întrucât a cunoscut că peste puţină vreme El Însuşi îl va boteza pe Botezător. Aşadar, ce este lopata? Este curăţirea. Focul ce este? Mistuirea lucrului deşert, iar fierbinţeala este (înflăcărarea Duhului). Ce este securea? Tăierea sufletului nevindecat, după umplerea sa de murdărie. Ce este sabia? Tăierea săvârşită de Cuvântul, care separă ceea ce este mai rău de ceea ce este mai bun, şi desparte pe cel credincios de cel necredincios, şi ridică pe fiu, pe fiică şi pe noră împotriva tatălui, şi mamei, şi soacrei, pe cele noi şi de curând spuse împotriva celor vechi şi întunecoase. Ce este cureaua încălţămintei, pe care n-o poţi dezlega tu, Botezătorule al lui Iisus, cel ce ai trăit postind în pustie, noule Ilie, cel ce eşti mai mult decât prooroc, tu, care L-ai văzut pe Cel despre care ai profeţit, care eşti mijlocitorul între Vechiul şi Noul Legământ? Ce este aceasta? Probabil că este învăţătura despre venirea pe pământ şi în trup a Cuvântului, cu neputinţă de înţeles nici măcar într-o mică parte, nu doar de cei ce sunt trupeşti sau prunci în Hristos, şi nici de cei ce posedă Duhul, precum Ioan. Raiul închis de Adam este deschis prin Botezul Domnului Însă Iisus Se şi ridică din ape. Împreună ridică cu Sine lumea, iar cerurile se văd deschizându-se, care au fost închise de Adam pentru sine şi pentru urmaşii săi, aşa cum prin sabia de flacără vâlvâitoare a fost închis Raiul. Iar Duhul Îi mărturiseşte Dumnezeirea; (căci cel asemenea spre cel asemenea aleargă); şi glas din ceruri s-a auzit, (căci de acolo este Cel despre care se dă mărturie), şi în chip de porumbel se arată (pentru că cinsteşte trupul, care şi el prin îndumnezeire se face Dumnezeu, atunci când din latura trupului este privit Acesta) şi pentru că porumbelul are mai de demult obiceiul să binevestească încetarea potopului ş…ţ. Botezul Domnului înseamnă botezare întru Duhul Sfânt Întrucât astăzi prăznuim Botezul Domnului, şi se cuvine să răbdăm un pic de rea-pătimire pentru Cel ce pentru noi a luat trup, S-a botezat şi S-a răstignit, veniţi să filosofăm cele cu privire la deosebirea botezurilor, pentru ca de aici curăţiţi să ne întoarcem. Moise a botezat, dar a botezat în apă; şi înainte de aceasta, în nor şi în mare. Aceasta în mod tipic s-a făcut, aşa cum şi Pavel vede; marea fiind tipul apei; norul al Duhului; mana al pâinii vieţii; băutura din piatră a băuturii dumnezeieşti. A botezat şi Ioan, dar nu cu totul în chip iudaic; căci nu a fost doar în apă, ci şi întru pocăinţă; nu a fost însă un botez în întregime duhovnicesc, fiindcă nu adaugă şi "întru Duhul". Botează şi Iisus, însă în Duhul. Acesta este botezul desăvârşit. Şi cum nu este Dumnezeu - ca să mă fac puţin prea îndrăzneţ - Cel prin care tu dumnezeu te vei face? Cunosc şi un al patrulea botez, botezul muceniciei şi al sângelui, cu care Însuşi Hristos s-a botezat, care cu atât este mai vrednic de cinstire, cu cât nu mai este întinat de păcate ulterioare. Cunosc chiar şi un al cincilea, botezul lacrimilor; însă este unul foarte ostenitor, aşa cum îl vedem că face pe cel ce zice "spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda", ale căruia "răni împuţitu-s-au şi au putrezit", care "gârbovit şi mâhnit umblă", şi care întoarcerea lui Manase a imitat, şi smerenia locuitorilor din Ninive, cea care de primirea iertării i-a încredinţat; acela care rosteşte cuvintele pe care vameşul le-a grăit în templu, care mai îndreptat s-a coborât la casa sa decât fariseul cel mândru; acela care cu canaaneanca împreună-se-pleacă şi cere de la Hristos iubire de oameni şi fărâmituri, mâncarea unui câine foarte înfometat ş…ţ. Prăznuirea Botezului Domnului să fie făcută cuviincios şi cu veselie duhovnicească Noi să cinstim astăzi Botezul lui Hristos, şi în chip frumos să prăznuim, nu cu dezmierdări trupeşti, ci duhovniceşte să ne veselim. Aşadar, în ce chip să ne desfătăm? "Spălaţi-vă şi curăţiţi-vă!" De va fi păcatul vostru precum cârmâzul (roşu), să vă înălbiţi precum zăpada; dacă sunteţi roşii şi oameni plini de sânge, precum albeaţa lânii să ajungeţi. Negreşit să vă curăţiţi, şi să vă îngrijiţi a vă curăţi. Căci de nimic alta nu se bucură Dumnezeu, ca de îndreptarea şi mântuirea omului, pentru care tot cuvântul a fost rostit şi toată taina a fost dată; pentru ca să se facă în lume precum luminătorii, dăruind putere de viaţă celorlalţi oameni. Pentru ca să vă înfăţişaţi ca lumini desăvârşite ale Marii Lumini, şi pe Aceea s-o imitaţi în călăuzirea luminoasă, mai curat şi mai desluşit fiind luminaţi de Sfânta Treime, a cărei lumină a unei singure Dumnezeiri astăzi aţi primit-o, cu măsură, în Hristos Iisus Domnul nostru, a Căruia este slava şi puterea în vecii vecilor. Amin! (Traducere de drd. Nicuşor Deciu)