Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 78-79 „Steaua care i-a condus pe magi n-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus,
Bucuria lui Dumnezeu
Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilii la Matei”,Omilia LIX (București, 1994), pp. 690-691
„Așadar, dacă Dumnezeu se bucură atât de mântuirea unuia din aceștia mai mici, pentru ce să-i disprețuiești pe cei ce sunt atât de dragi lui Dumnezeu, când ar trebui să-ți dai chiar viața pentru unul dintre ei? Îmi spui că e un neputincios și un om de rând? Dar tocmai pentru aceasta trebuie să faci totul ca să-l mântui. Că și Hristos a lăsat cele nouăzeci și nouă de oi; n-a avut putere mântuirea atâtor oi să acopere pierderea uneia singure. Evanghelistul Luca spune că a luat-o pe umeri și că a spus: «Mai mare bucurie se face pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți». A arătat marea Lui grijă de cel pierdut și prin aceea că pentru el a lăsat pe cei mântuiți și prin aceea că se bucură mai mult de mântuirea lui”.