„Buna” neînțelegere

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 430-431

„Domnul (…) spune: N-am venit să aduc pace pe pământ. Pentru ce atunci le-a poruncit ucenicilor să spună pace în fiecare casă în care vor intra, pentru ce şi îngerii spuneau la naştere: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, pentru ce toți profeții au binevestit pacea? Pentru că, atunci mai cu seamă este pace, când se taie ce este bolnav, când e îndepărtat ceea ce dă naştere la răzvrătire. Că aşa e cu putință să se unească cerul cu pământul! Şi doctorul tot aşa salvează restul trupului, când taie partea care nu se poate vindeca, iar generalul, când seamănă discordie între conspiratori. Tot aşa şi la Turnul Babel; o bună neînțelegere a pus capăt unei păci rele şi a făcut pace. La fel şi Pavel a împărțit în mai multe tabere pe cei care se uniseră împotriva lui. Iar înțelegerea dintre Ahaav şi Izabela, împotriva lui Nabute, a fost mai cumplită decât orice război. Nu totdeauna înțelegerea este un lucru bun, pentru că şi hoții se înțeleg între ei. Războiul, însă, nu este o urmare a voinței lui Hristos, ci a voinței oamenilor. Hristos voieşte ca toți oamenii să se unească în credință; dar, pentru că se despart unii de alții, ia naştere războiul. Şi totuşi Domnul n-a grăit aşa! Dar ce a spus? N-am venit să aduc pace. Prin aceste cuvinte, Domnul îi mângâie pe ucenicii Săi, spunân­du-le: Să nu socotiți că voi sunteți pricina dezbinării dintre oameni; Eu sunt Cel Ce fac aceasta, pentru că sufletul oamenilor e aşa! (...) Nu vă tulburați, dar, dacă pământul este plin de războaie şi de intrigi. Când va fi dat la o parte ceea ce-i mai rău, atunci cerul se va uni cu ceea ce-i mai bun.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)