Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Bunătatea este imitarea lui Dumnezeu

Bunătatea este imitarea lui Dumnezeu

Data: 18 August 2021

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 19, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 344

„Acela care stăruie în rugăciune, dar nu și în smerenie, iubire, blândețe și în celelalte virtuți, la acest rezultat ajunge: uneori, dat fiind că Dumnezeu este bun, îi trimite harul Său și îi împlinește cererile. Însă, pentru că cugetul acestuia nu este obișnuit cu virtuțile despre care am vorbit, (cu timpul), fie că pierde harul pe care l-a primit, fie că, mândrindu-se, nu mai înaintează, nici nu mai crește în el. Pentru că, după cum s-a spus, Domnul își găsește sălaș și odihnă în sufletul smerit, iubitor, blând (care), într-un cuvânt, împlinește sfintele porunci ale lui Hristos. Prin urmare, cel ce voiește să crească și să se desăvârșească duhovnicește să se silească, în primul rând, ca inima sa trufașă și gata spre ceartă să devină blândă și ascultătoare față de Dumnezeu. Să se silească a-și obișnui sufletul cu bunătatea din care să facă o datorie. Așa făcând, sufletul va crește (duhovnicește) și va înflori în el darul rugăciunii pe măsura cugetului său. Apoi Duhul îl va învăța smerenia cea adevărată, iubirea cea nemincinoasă și blân­dețea. Numai așa, crescând și desăvârșindu-se după (voia) Domnului, se arată vrednic de Împă­răția (cerurilor).” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)