Copiii nu trebuie să audă problemele adulților

Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deșartă și despre cum trebuie să își crească părinții copiii, 37-39, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 16, pp. 357-358

„Copiii să nu audă nici un cuvânt nelalocul lui, nici de la servitori, nici de la pedagog, nici de la doică. După cum plantele, când sunt mici și plăpânde, au nevoie de mai multă îngrijire, tot astfel și copiii. Să ne îngrijim să le luăm doici bune, ca să le punem o bună temelie chiar de la început și să nu primească din fragedă vârstă ceva rău. Să n-audă copilul flecăreli și basme băbești. Cutare, zice, s-a îndrăgostit de cutare. Sau: Fiul împăratului și fiica cea mai mică au făcut cutare lucru. Asemenea povestiri să nu audă copiii. Dimpotrivă, să audă alte povestiri, fără aluzii urâte, ci pline de multă simplitate. Se poate să le audă din gura servitorilor și din gura celor care-l însoțesc pe copil la plimbare, dar nu din gura tuturor, căci nu-i îngăduit tuturor servitorilor să se amestece în educația copilului. Cei care ne ajută în opera noastră trebuie să fie oameni pricepuți, după cum pricepuți sunt cei care se ocupă de o statuie. Dacă am fi constructori și am zidi o casă pentru un om de seamă, n-am îngădui servitorilor să se apropie fără nici un rost de construcție. Oare n-ar fi absurd ca acum, când zidim un oraș și creștem cetățeni pentru Împăratul ceresc, să îngăduim tuturor, fără deosebire, să se amestece în lucrul nostru? Să ne luăm deci în ajutor numai pe acei servitori care sunt de folos. Dacă nu avem nici unul, să tocmim cu leafă un om liber, bărbat virtuos, și să-i dăm mână liberă spre a ne ajuta în opera noastră. Să nu audă deci copilul basme de acest fel. Când este plictisit din pricina lecțiilor, povestește-i istorisiri din vechime - căci sufletului îi place să audă astfel de povestiri -, dar scoate din ele orice copilărie. Doar tu crești un filosof, un atlet și un cetățean al cerurilor. (...) Îndulcește povestirile ca să fie plăcute copilului, spre a nu-i obosi sufletul. (...) Apoi deșteaptă interesul copilului - căci povestirea are o anume putere -, fără să adaugi de la tine nimic neadevărat, ci numai ceea ce-i scris în Scriptură.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)