Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Cum să depășim încercările?

Cum să depășim încercările?

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 05 Mai 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 559

„Părintele Ioil a fost un călugăr al rugăciunii și al ascultării. Era de loc din comuna Avrig - Sibiu. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea a venit să slujească lui Hristos în Schitul Peștera Ialomicioarei.

Cea mai aleasă nevoință a Părintelui Ioil era rugăciunea întărită prin post. Toată viața mânca o dată pe zi, legume și verdețuri fierte. Iar dacă vrăjmașul îl ispitea să mănânce înainte de vreme, el se ocăra pe sine, zicând:

– Mai rabdă, ticălosule, dacă vrei să mi te faci călugăr, că nu este acum vremea mâncării, ci a rugăciunii!

Ziua făcea ascultare în schit, zicând în taină rugăciunea lui Iisus, iar noaptea priveghea, citind la Psaltire și făcând metanii. Apoi, îndată ce se culca, vrăjmașul îl supăra cu tot felul de năluciri. Uneori îi bătea în ușă, zicând:

– Părinte Ioil, ieși afară că te cheamă starețul!

Alteori intra în chilie în chip de femeie și-i zicea:

– Părinte Ioil, am venit să te văd. Mă cunoști?

Iar bunul nevoitor, înțelegând cursele vicleanului diavol, îl alunga cu această rugăciune:

– Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui...

Apoi adăuga:

– Piei, satano, din chilia mea, lovească-te Sfânta Cruce!

Și așa se izbăvea.

Bătrânul a fost un timp iconom la Schitul Peștera și era tuturor pildă de bunătate, de smerenie și de ascultare. Pentru viața lui aleasă a primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii. Că vedea pe fiecare de ce patimă era stăpânit. Când se apropia cineva de el, îl sfătuia, zicând:

– Frate, lasă-te de păcatul cutare, că am văzut pe diavolul cum te stăpânea!

Astfel, mulți ascultau de sfatul bătrânului și se pocăiau.

Așa s-a nevoit Părintele Ioil în Schitul Peștera mai bine de 40 de ani. Apoi s-a mutat la Domnul, fiind găsit în chilie cu Psaltirea lângă el.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)