Cum să dobândim puritatea?

Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 118

„Să ne pocăim odată, fraților! Să fim cu mintea trează spre bine! Că suntem plini de multă nebunie și răutate. Să ștergem de pe noi păcatele cele de mai înainte și să ne mântuim, pocăindu-ne din suflet.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre iubire, 16, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 330

„Dar cum se transformă un suflet rănit (într-un suflet) frumos, cu chip strălucitor și demn de a trăi împreună cu Hristos? Cum altfel, dacă nu cunoscând atât chipul lui primar, cât și rănile și sărăcia lui (de după aceea)? Pentru că, dacă nu simte plăcere să poarte rănile și vânătăile păcatelor, nici nu-și justifică gre­șelile, Domnul nu ia în seamă urâ­țenia lui, ci, venind la el, îl îngrijește, îl vindecă și îi reface frumusețea (cea dintâi). Cu o condiție: Să nu mai aprobe în sinea sa, precum s-a spus, cele săvârșite și să nu se mai complacă în săvârșirea faptelor rele. (În același timp), să strige cu toată puterea către Domnul, pentru ca, având ajutorul Duhului celui bun, să se învrednicească a se elibera de patimi.”

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Î. 10, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 320

„Întrebarea 10: Sufletul care s-a ticăloșit în multe păcate, cu ce fel de teamă și cu ce fel de lacrimi trebuie să se despartă de păcate, și cu ce nădejde și dispoziție (sufletească) trebuie să se apropie de Dumnezeu?Răspuns: Mai întâi trebuie să urască viața lui dezordonată de mai înainte și însăși amintirea ei s-o deteste și să-i repugne; căci Scriptura spune: nedreptatea am urât și m-am scârbit, dar am iubit legea ta (Psalmi 118, 163); apoi trebuie să învețe teama de judecata și pedeapsa veșnică, iar ca timp al lacrimilor să cunoască timpul pocăinței.”

Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 115

„Câtă vreme suntem în această lume, să ne pocăim din toată inima de păcatele pe care le-am făcut în trup, ca să fim mântuiți de Domnul, cât avem vreme de pocăință.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)