Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mănăstirești, Cartea a IV-a, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 145-146 „(...) Necontenit sunt învățați tinerii (monahi din
Cum să-I cerem lui Dumnezeu
Herma, Păstorul, Porunca IX - 39, 1-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 311
„Alungă din tine îndoiala și nu te îndoi deloc când ceri ceva de la Dumnezeu, zicând în sine: Cum pot să cer de la Dumnezeu și să primesc, când am păcătuit atâta înaintea Lui?
Nu gândi așa, ci întoarce-te din toată inima la Dumnezeu (Ieremia 24, 7; Ioel 2, 12) și cere-I fără să te îndoiești și vei cunoaște îndelunga Lui răbdare; că nu te va părăsi, ci va împlini cererea sufletului tău.
Dumnezeu nu este ranchiunos, cum sunt ranchiunoși oamenii; El nu poartă ranchiună și este îndurător cu făptura Lui.
Curăță-ți, dar, inima de toate deșertăciunile veacului acestuia și de tot ce ți-am spus mai înainte; cere de la Domnul și vei primi toate; ți se vor împlini toate cererile tale, dacă ceri de la Domnul fără să te îndoiești.
Dacă te îndoiești în inima ta, nu vei primi nici una din cererile tale. Că cei care se îndoiesc de Dumnezeu sunt șovăitori și nu dobândesc nici una din cererile lor.
Dar cei care sunt desăvârșiți în credință cer totul cu încredere în Domnul și primesc, pentru că cer cu hotărâre, fără să se îndoiască.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XXX, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 391-392
„Grija noastră să ne fie, deci, una singură: să stăruim necontenit în rugăciune și să nu ne supărăm dacă Dumnezeu întârzie cu împlinirea cererilor noastre; dimpotrivă, să arătăm și mai multă răbdare. Dumnezeu nu amână împlinirea cererilor ca să ne refuze, ci o face pentru că vrea să ne învețe să stăruim în rugăciune, pentru că vrea să ne atragă necontenit la El. La fel face și un tată, care-și iubește copiii; de multe ori nu împlinește cererea copilului lui, nu pentru că nu vrea să-i dea, ci pentru că vrea să-l aibă prin asta pe copil necontenit lângă el.
Cunoscând, deci, acestea, niciodată să nu ne descurajăm, nici să încetăm a ne apropia de Dumnezeu pentru a ne ruga. Dacă pe judecătorul cel crud și fără de milă, care nici de Dumnezeu nu se temea, stăruința femeii l-a silit și l-a făcut să o ajute (Luca, 18, 2-8), apoi cu mult mai mult noi, dacă am voi să facem ce a făcut femeia, vom îndupleca spre ajutorul nostru pe Stăpânul nostru cel blând și iubitor de oameni, pe Stăpânul nostru cel milostiv, Care aleargă spre mântuirea noastră!”
(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)