Cum să-I urmăm lui Hristos

Origen, Omilii la Cartea Prorocului Ieremia, Omilia XVII, Cap. VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 435-436

„Dacă, deci, vei fi în stare să urmezi mereu pe Iisus, atunci mergi după El și cât timp Îl urmezi, nu vei osteni, căci nu este supărare în Iuda și nu se vede osteneală în Israel (Numerii 23, 21). Cel ce urmează pe Iisus n-are parte de osteneală. Faptul însuși de a-L urma pe Iisus înlătură toată osteneala. Și, ca să nu mai fim obosiți noi, care mai înainte de a începe să-L urmăm eram obosiți, El zice: Veniți la Mine toți cei obosiți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 17, 28). Deci dacă, fiind obosiți, noi venim la ­Iisus și Îl urmăm, vom putea zice: «Eu n-am obosit urmându-Te».”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre paza inimii, 13, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 290

„Să aibă totdeauna înaintea ochilor smerenia, viața și purtarea Domnului ca pe un exemplu pururea viu.

Se cuvine, mai întâi, ca acela care se apropie de Domnul să se silească să facă binele, chiar dacă inima lui nu vrea; să aștepte cu credință neșovăielnică mila Lui, să se silească să fie îndurător, să aibă inimă milostivă, iar atunci când este disprețuit să fie îndelung-răbdător și să nu se indigneze, precum spune Apostolul: Iubiților, nu vă răzbunați singuri (Romani 12, 19). De asemenea, să se silească spre rugăciune, dacă n-a primit darul rugăciunii de la Duhul. Și văzând Dumnezeu că într-atâta se luptă, că se forțează să săvârșească binele chiar dacă inima lui nu vrea să facă aceasta - îi dă lui rugăciunea cea adevărată a lui Hristos, îi dă duhul îndurării, bunătatea cea adevărată și, într-un cuvânt, îi dă roada Duhului.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre înțelesul numelui de creștin către Armoniu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 441

„(…) înstrăinarea pe cât posibil - de orice răutate cu fapta și cu cuvântul, cât și cu gândul, curățindu-ne de orice întinăciune a păcatului. În aceasta constă, în fond, imitarea cu adevărat a desăvârșirii divine și a tot ce stă în legătură cu urmarea lui Dumnezeu.”

Origen, Omilii la Cartea Prorocului Ieremia, Omilia XVII, Cap. VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 435-436   „Dacă, deci, vei fi în stare să urmezi mereu pe Iisus, atunci mergi după El și cât timp Îl urmezi, nu vei osteni, căci nu este supărare în Iuda și nu se vede osteneală în Israel (Numerii 23, 21). Cel ce urmează pe Iisus n-are parte de osteneală. Faptul însuși de a-L urma pe Iisus înlătură toată osteneala. Și, ca să nu mai fim obosiți noi, care mai înainte de a începe să-L urmăm eram obosiți, El zice: Veniți la Mine toți cei obosiți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 17, 28). Deci dacă, fiind obosiți, noi venim la ­Iisus și Îl urmăm, vom putea zice: «Eu n-am obosit urmându-Te».”   Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre paza inimii, 13, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 290 „Să aibă totdeauna înaintea ochilor smerenia, viața și purtarea Domnului ca pe un exemplu pururea viu. Se cuvine, mai întâi, ca acela care se apropie de Domnul să se silească să facă binele, chiar dacă inima lui nu vrea; să aștepte cu credință neșovăielnică mila Lui, să se silească să fie îndurător, să aibă inimă milostivă, iar atunci când este disprețuit să fie îndelung-răbdător și să nu se indigneze, precum spune Apostolul: Iubiților, nu vă răzbunați singuri (Romani 12, 19). De asemenea, să se silească spre rugăciune, dacă n-a primit darul rugăciunii de la Duhul. Și văzând Dumnezeu că într-atâta se luptă, că se forțează să săvârșească binele chiar dacă inima lui nu vrea să facă aceasta - îi dă lui rugăciunea cea adevărată a lui Hristos, îi dă duhul îndurării, bunătatea cea adevărată și, într-un cuvânt, îi dă roada Duhului.”   Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre înțelesul numelui de creștin către Armoniu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 441   „(…) înstrăinarea pe cât posibil - de orice răutate cu fapta și cu cuvântul, cât și cu gândul, curățindu-ne de orice întinăciune a păcatului. În aceasta constă, în fond, imitarea cu adevărat a desăvârșirii divine și a tot ce stă în legătură cu urmarea lui Dumnezeu.”