Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica De ce ne îndeamnă Iisus la rugăciune?

De ce ne îndeamnă Iisus la rugăciune?

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 20 Octombrie 2022

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia VIII, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 126-127

„Intră cineva (în Biserică) să-și plece genunchiul (la rugăciune); inima i se umple de putere divină, iar sufletul i se bucură în Domnul, (ca mireasa) cu mirele, după cuvântul profetului Isaia, care zice: În ce chip se veselește mirele de mireasă, așa Se va bucura Domnul de tine (Isaia 62, 5). Cineva lucrează ziua, dar dedică o oră rugăciunii. Atunci, în rugăciune, omul său cel dinăuntru este răpit și (purtat) în adâncul cel nemărginit al acelui veac, (se împărtășește) de o mare plăcere, încât mintea lui, răpită acolo devine străină (de lumea aceasta). În acel timp uită cugetele cele pământești, pentru că mintea i se umple și este captivată de lucrurile cele divine și cerești, de lucruri nemărginite și de nepătruns, de lucruri minunate, pe care gura omenească nu le poate rosti.”

Viața Sfântului Macarie Egipteanul - Epistola Sfântului Macarie Egipteanul, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 80

„Se cuvine ca voi să perseverați în rugăciune: într-adevăr, în corul virtuților, ea reprezintă o culme. Prin intermediul ei și celelalte virtuți duc la Dumnezeu. Cel ce stăruie în rugăciune dobândește sfințenie tainică, puterea duhovnicească și o dispoziție interioară de nespus. Cel ce stăruie în rugăciune, având pe Duhul într-ajutor și conducător, se aprinde de iubire față de Domnul, ca de bunul suprem, de care nu se satură niciodată, după cum s-a spus: Cei ce mă mănâncă iar vor flămânzi; iar ce mă beau iar vor înseta (Înțelep­ciunea lui Isus Sirah 24, 23). Și în altă parte: Ai veselit inima mea (Psalmi 4, 7). Domnul Însuși zice: Împărăția cerurilor este înlăuntrul vostru (Luca 17, 21). Despre ce împărăție spune că este înlăuntrul vostru, dacă nu despre cea de sus, care aduce prin Duhul bucurie în suflete? Pentru că aceasta este asemenea aceleia; aceasta este dovadă și arvună a bucuriei veșnice, de care se bucură sufletele sfinților în veacul viitor.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre:   rugaciune