Deoființa Fiului cu Tatăl

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica

Data: 31 Mai 2025

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia XV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 254

„Acolo este Tatăl, și Fiul, și Sfântul Duh, firea necreată, vrednicia de stăpân, bunătatea firească. Tatăl, principiul tuturor, cauza existenței existențelor, rădăcina a tot ce este viu. Din El a ieșit Izvorul vieții, înțelepciunea, puterea, chipul întru totul asemenea nevăzutului Dumnezeu, Fiul născut din Tatăl, Cuvântul cel viu, Care este Dumnezeu și este la Dumnezeu, și nu adus la existență; existând mai înainte de toți vecii, și nu dobândit în urmă; Fiu, nu posesiune; Făcător, nu făptură; Ziditor, nu zidire; este tot ceea ce este Tatăl. Am spus: Fiu și Tată. Păstrează-mi aceste însușiri! Rămânând, deci, Fiu prin modul existenței, este totuși tot ce este Tatăl, potrivit cuvintelor Domnului, Care spune: Toate câte are Tatăl ale Mele sunt (Ioan 16, 15). Un portret, într-adevăr, trebuie să aibă toate câte se găsesc în originalul său. Am văzut, spune evanghelistul, slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl (Ioan 1, 14), adică minunile făcute de El nu I-au fost date prin dar și prin har, ci Fiul are vrednicia dumnezeirii părintești pe temeiul comuniunii de fire. A primi este caracteristic celui creat; a avea prin fire este propriu Celui-născut. Ca Fiu are, în chip firesc, cele pe care le are Tatăl; ca Unic-Născut, le are pe toate adunate în El Însuși, fără să le împartă cu altul. Din această numire de Fiu am fost învățați că El participă la firea Tatălui. N-a fost creat la porunca Tatălui, ci strălucește nedespărțit din ființa Tatălui, unit din veșnicie cu Tatăl, egal în bunătate, egal în putere, părtaș slavei. Ce este El altceva decât pecete și chip, care arată în El Însuși în întregime pe Tatăl?”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)