Formele rugăciunii

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Isaac, Cap. VIII-IX, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1990), vol. 57, pp. 459-460

„Cred că nu poate fi vorba de toate felurile de rugăciune fără curăția desăvârșită a inimii și a sufletului și fără iluminare din partea Sfântului Duh. Sunt atâtea stări și feluri de rugăciune, câte pot lua naștere într-un suflet, sau chiar în toate sufletele. Și de aceea, deși știu că mintea nu mă ajută să cuprind în ea toate chipurile de rugăciune, totuși, ajutat măcar de experiență, voi încerca să le deosebesc. Rugăciunile se modelează în fiecare moment, după măsura purității în care se sârguiește mintea fiecăruia și după felul în care se ferește de influențe străine, sau sporește prin propria sa orientare. De aceea este foarte sigur că nimeni nu poate avea aceeași formă de rugăciune întotdeauna. Într-un fel se roagă cineva când este liniștit, în altfel când este apăsat de greutatea tristeții și a deznădejdii, în altfel când este înviorat de biruințele duhovnicești, altfel când este slăbit de puterea ispitelor sau a păcatelor, altfel când cere dobândirea harului sau a vreunei virtuți, precum și scăparea de vreun viciu, altfel când se gândește cu teamă la focul gheenei și la judecata ce va să vină, altfel când este înflăcărat de dorința bunurilor viitoare, altfel când trăiește în lipsuri și primejdii, altfel când se găsește în liniște și siguranță, altfel când este iluminat de revelațiile pe care i le oferă legămintele cerești și altfel când virtuțile lui sunt sterpe, iar simțirile uscate. (...) Apostolul le-a împărțit (rugăciunile) în patru grupe, spunând astfel: Vă îndemn deci îna­inte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, acțiuni de mulțumire. Fără îndoială că nu în deșert apostolul le-a împărțit așa. Dar mai întâi trebuie să vedem ce înseamnă fiecare din ele, adică cererea, rugăciunea, mijlocirea, acțiunea de mulțumire. Apoi trebuie să cercetăm dacă aceste patru chipuri trebuie folosite toate odată de către cel ce se roagă, adică dacă într-o singură rugăciune se unesc toate în același timp, sau dacă trebuie înălțate pe rând câte una, adică o dată cererile, altă dată rugăciunile, altă dată mijlocirile, altă dată acțiu­nile de mulțumire, sau, de bună seamă, unul trebuie să-I adreseze lui Dumnezeu cereri, altul rugăciuni, altul mijlociri, altul acți­u­ni de mulțumire, fiecare adicădupă măsura vârstei ­sale, după cum îi ajută mintea și priceperea sa.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)