Înaintașii noștri

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XXIII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 282

„Iar dacă vrem să facem genealogia cuiva, apoi să n-o facem vorbind de părinții, de bunicii și de străbunicii aceluia, ci să dăm la iveală virtutea lui. Acesta-i cel mai minunat chip de genealogie! Ce folos de-i sunt părinții străluciți și virtuoși, dacă el n-are viață plină de fapte bune? Și iarăși, ce pagubă are de-i sunt părinții și strămoșii de neam prost și fără vază, dacă el e încărcat cu mii de virtuți? Dreptul Noe nu se trăgea din părinți cu vază, dar a ajuns om virtuos și a atras asupra lui dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeiasca Scriptură nu ne spune de părinții lui Noe că au fost virtuoși și totuși Noe a putut să se urce pe culmile virtuții, deși au fost atâtea piedici și era împiedicat de atâția. Ca să afli că nimic nu-l poate împiedica pe cel care priveghează, pe cel care e cu mintea trează, pe cel care are multă grijă de mântuirea lui.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XLIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 107

„Dacă avem strămoși virtuoși, să le imităm virtutea; dacă dimpotrivă avem strămoși păcătoși, să nu socotim că răutatea lor ne vatămă cu ceva, ci să ne pregătim de ostenelile cele pentru virtute. Să fim încredințați că nu ne poate vătăma deloc răutatea lor. Fiecare este încununat sau osândit după cele ce-a făcut; așa precum spune fericitul Pavel: Ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, fie bine, fie rău (II Corinteni 5, 10).”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)