Lucrarea diavolului

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 427-428

 „Cuviosul Pahomie ieroschimonahul a fost un sihastru renumit, care s-a nevoit în pădurile Pocrovului în a doua jumătate a secolului XIX.

(...) Spre sfârșitul secolului trecut s-a petrecut la Schitul Pocrov un lucru înfricoșat ca acesta:

Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a îndrăcit. Și era mare durere în casa aceea. Bolnavul răcnea, lovea și fugea ca un ieșit din minți, iar femeia și copiii plângeau, neștiind ce să facă. Atunci oamenii din sat au pus bolnavul în căruță și au zis:

- Să-l ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov și se va vindeca!

La schit, egumenul a închis pe bolnav într-o chilie. Apoi a chemat pe Cuviosul Pahomie din pădure să-i citească molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Deci, venind bătrânul în schit, a hotărât să postească trei zile toți pentru bolnav, iar el îi citea în fiecare miez de noapte, cu lacrimi în ochi, rugăciuni de izgonire a duhurilor necurate.

În prima noapte, apropiindu-se Cuviosul Pahomie de cel bolnav, a căzut în genunchi și, rugându-se, a zis:

- Te leg pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot și cu toată oastea îngerilor Lui, ieși și te îndepărtează de la robul lui Dumnezeu acesta!

Duhul cel rău a răspuns prin gura bolnavului:

- Nu mă frige, câine, că numai unul mai este ca tine!

Apoi s-a întors bătrânul la pustie și în noaptea următoare iarăși a coborât la bolnav și, rugându-se, a zis:

- Teme-te, fugi, pleacă, depărtează-te, diavol necurat, de la robul lui Dumnezeu acesta!

Iar duhul rău a strigat cu glas tare:

- Nu mă frige, câine, că numai unul mai este ca tine!

Într-a treia noapte iarăși s-a rugat cuviosul; iar diavolul, silit de rugăciunile lui, a zis:

- Nu mă frige, câine, că nu sunt eu de vină! Varvara și Casandra m-au trimis aici!

Deci, înțelegând bătrânul că femeile acelea erau vrăjitoare, a răspuns:

- Du-te înapoi la acelea care te-au trimis!

În clipa aceea duhul cel rău a fugit, iar bolnavul a căzut jos ca un mort! Apoi și-a venit în sim­țire, s-a spovedit, i s-a făcut Sfântul Maslu, s-a împărtășit, s-a întărit cu puțină mâncare și s-a întors sănătos acasă. Dar în ceasul când bolnavul s-a vindecat, duhul rău a intrat în cele două vrăjitoare din Pipirig și atât le-a alungat prin păduri, până când le-a omorât. După mai multe zile, sătenii le-au găsit moarte în Muntele Hălăuca și le-au îngropat acolo.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)