„Moartea a fost înghiţită de biruinţă“

Despre învierea trupurilor

Multe dintre evenimentele acestei vieţi ne întristează numai din pricina necunoaşterii, căci dacă le-am cunoaşte bine, am îndepărta tristeţea de la noi. Acest adevăr a încercat să-l scoată în evidenţă şi Apostolul Pavel atunci când a spus: „Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde“ (1 Tesaloniceni 4, 13)… „Pentru că de credem - spune în continuare - că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu pe cei adormiţi întru Iisus îi va aduce împreună cu El“ (1 Tesaloniceni 4, 14). (…) Apostolul Pavel precizează din nou „pe cei adormiţi“, el nu spune nicăieri „pe cei morţi“. Însă în ceea ce Îl priveşte pe Hristos spune că „El a murit“, pentru că vorbeşte imediat după aceea despre înviere, dar aici foloseşte sintagma „pe cei adormiţi întru Iisus“… deci pe cei credincioşi. (…)

Toţi vor avea parte de înviere - spune el -, dar nu toţi vor avea parte de slavă, ci doar „cei întru Hristos“. (...) Ce semnifică faptul că cei credincioşi adorm în Domnul? Fără îndoială, înseamnă că adorm avându-l pe Hristos în ei. (...) În Epistola către Corinteni, Apostolul Pavel descrie modul în care va avea loc învierea: „Deodată, într-o clipeală de ochi“ (1 Corinteni 15, 52). Aici, apostolul prezintă învierea ca pe un eveniment dincolo de orice dubiu şi prin faptul că ne arată felul în care se va întâmpla. Iar pentru că lucrul acesta pare greu de îndeplinit, le arată că precum Îi este uşor să-i ridice la cer pe cei vii (cf. 1 Tesaloniceni 4, 17), tot aşa Îi este uşor să-i ridice la cer şi pe cei plecaţi dintre noi. Dumnezeu face aceasta. După cum îi este uşor să-i adune pe cei care sunt întregi la trup, tot aşa poate cu uşurinţă să-i adune şi pe cei ale căror trupuri s-au descompus (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la 1 Tesaloniceni, 7).

Paştile - sărbătoare a trecerii

Fraţilor, din moment ce sărbătoriţi Sfintele Paşti, se cuvine să ştiţi ce reprezintă Paştile. Paştile (Pascha) înseamnă trecere. Această sărbătoare a primit numele acesta deoarece în timpul ei au trecut fiii lui Israel din Egip şi Însuşi Fiul lui Dumnezeu a trecut din această lume la Tatăl. Dar ce vă foloseşte vouă faptul că sărbătoriţi Paştile, dacă nu luaţi ca model

ceea ce voi cinstiţi? Dacă nu treceţi din Egipt, adică de la întunericul păcatelor la lumina virtuţilor şi de la iubirea faţă de lumea aceasta la iubirea pentru patria cerească? Căci sunt mulţi care se bucură în timpul acestei sărbători şi cinstesc această sărbătoare, dar totuşi o fac în mod rău şi spre răul lor, deoarece nu au trecut din această lume la Tatăl, adică nu trec de la pasiunile lumeşti şi de la plăcerile trupeşti la iubirea pentru patria cerească. Vai de aceşti creştini care sunt în Egipt, adică sub stăpânirea diavolului şi se bucură de rele! De aceea, fraţilor, vă sfătuiesc să sărbătoriţi Paştile aşa cum se cuvine, adică să faceţi trecerea. Toţi cei răi care celebraţi această sărbătoare treceţi de la păcate la virtuţi! Iar toţi cei buni treceţi de la virtuţi la virtuţi mai mari! Astfel, să nu rămână nimeni între voi care să nu fi făcut trecerea! (Sfântul Ambrozie al Mediolanului, Predica 34, 4)

Crucea lui Hristos a fost capcană pentru diavol

De ce te minunezi de faptul că Hristos a murit, deşi El nu avea nici un fel de păcat? A vrut să plătească în locul tău ceea ce nu era obligat, ca să te scape pe tine de obligaţie. Diavolul ţinea în stăpânire, pe drept, neamul omenesc care fusese înşelat; avea în stăpânire ceea ce prinsese, prinsese ceea ce înşelase. Hristos a adus în trupul Său muritor sângele care urma să fie vărsat, prin care să se şteargă datoria păcătoşilor. Încă i-ar fi ţinut în stăpânirea sa pe cei păcătoşi, dacă nu L-ar fi ucis pe Cel nevinovat. Acum, băgaţi de seamă cu câtă dreptate i se spune: L-ai ucis pe cel care nu avea nici o datorie, dă drumul datornicilor! (…)

De ce te minunezi? Cu siguranţă, Hristos este viaţa. De ce a murit viaţa? Nu a murit sufletul, nu a murit Cuvântul, ci a murit doar trupul, ca moartea să moară în el. Îndurând moartea, a ucis moartea; a pus momeală pentru (a prinde) leul în laţ. Dacă peştele nu ar fi vrut să înghită pe nemestecate, nu ar fi fost prins în cârlig. Diavolul a fost lacom după moartea (lui Hristos), diavolul a râvnit moartea (lui Hristos).

Crucea lui Hristos a fost o capcană: moartea lui Hristos, ba chiar trupul muritor al lui Hristos a fost ca momeala (pusă) în capcană. (Diavolul) a venit, a înghiţit (momeala) şi a fost prins. Iată, Hristos a înviat: unde este moartea? Despre trupul Lui se spune deja ceea ce se va spune despre al nostru la sfârşit: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă“ (1 Corinteni 15, 54) (Fericitul Augustin, Predica 265/D, 4-5) (Traducere de Corneliu Clop)