Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Rugăciunea - aspecte și înțelesuri

Rugăciunea - aspecte și înțelesuri

Data: 28 Octombrie 2021

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VII-a, Cap. VII, 44.1.-44.5., în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 503

„Rugăciunea oamenilor răi este foarte vătămătoare nu numai altor oameni, ci chiar și lor. Dacă aceștia, prin rugăciunile lor, primesc acelea pe care ei le numesc bune și fericite, ei bine, primirea lor îi vatămă, că nu știu să le folosească cum trebuie. Unii se roagă să dobândească ceea ce nu au; ei, însă, cer cele care par bune, nu cele ce sunt cu adevărat bune. Gnosticul, însă, se va ruga să-i rămână acelea pe care el le are, să-i fie pe măsura lui acelea pe care le are să le aibă și să-și păstreze liniștea pen­tru acelea pe care nu le-a primit. Se roagă să aibă bunătă­țile reale, adică bună­tățile sufletești și ca ele să rămână mereu lângă el. De aceea nu do­rește nimic din cele ce nu are, ci se mulțumește cu cele ce are. Nu duce lipsă de nici una din bunătățile ce-i sunt proprii, că îi sunt de ajuns harul dumnezeiesc și cunoașterea. Îndestulându-se cu cele ce are, nu simte lipsa celorlalte, pentru că el cunoaște voința Celui Atotputernic; are cele ce-i trebuie chiar în clipa în care se roagă; și fiind aproape de puterea cea atotputernică se unește cu Duhul printr-o dragoste nemărginită.” 

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia X, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 129

„(...) Să fim măsurați în toate și să fim cu mare luare aminte la rugăciune. Dacă nu ni se împlinesc rugăciunile, să stăruim să ni se împlinească; dacă ni s-au împlinit, să stăruim tocmai pentru că ni s-au împlinit. Nici Dumnezeu nu vrea să amâne datul, dar prin întârzierea datului meşteşugeşte stăruința în rugăciune. De aceea şi amână împlinirea cererilor, iar adesea chiar îngăduie să vină încercări, ca să alergăm mereu la El; şi, alergând, să stăruim în rugăciune.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 288

„Şi totuşi Dumnezeu vrea să fie rugat de noi; ba încă îți mai şi mulțumeşte când Îl rogi. El e singurul datornic care-ţi mulțumeşte când Îi ceri şi-ți dă ceea ce nu I-ai împrumutat.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)