Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; Sf. Părinţi de la Sinodul al V-lea Ecumenic; Sf. Cuv. Olimpiada şi Eupraxia
Sfânta Ana a fost bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos şi era din seminţia lui Levi, fiind fiica lui Matan preotul şi a Mariei, soţia sa. Matan şi Maria au avut trei fete: Maria, Sovi şi Ana. Şi au măritat-o ei pe Ana, în ţinutul Galileei, cu dreptul Ioachim. Prin multă rugăciune Sfânta Ana a născut-o pe Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Sfânta şi Dreapta Ana, a cărei adormire o prăznuim astăzi, după ce a născut pe Fecioara Maria, pe începătoarea mântuirii noastre, şi a dăruit-o pe ea să fie crescută la templu, ca pe un dar fără de prihană, a trăit cealaltă vreme a vieţii sale cu postiri, cu rugăciuni şi cu faceri de bine către cei lipsiţi, şi aşa s-a mutat în pace la Domnul.
Biserica Ortodoxă pomenește astăzi şi pe Sfinții Părinți de la Sinodul al V-lea Ecumenic din anul 553. În cadrul acestui sinod au fost discutate mai multe lucruri, între care: reinterpretarea decretelor de la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din perspectiva alexandrină, precum şi explicarea teologică mai amănunțită a celor două naturi ale Mântuitorului Iisus Hristos și a modului în care acestea alcătuiesc o singură Persoană. Sinodul a fost convocat de împăratul Justinian cel Mare (527-565). Principalul obiectiv al acestui sinod era să rezolve controversa celor Trei Capitole, adică trei chestiuni teologice legate de Teodor de Mopsuestia (†428), Teodoret din Cir și discipolul lor Ibas din Edesa. Prin hotărârile luate în cadrul acestui sinod, Părinţii au restabilit unitatea Bisericii.
