Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Aducerea moaştelor Sf. Mc. doctori fără de arginţi Chir şi Ioan; Sf. Mc. Papias (Dezlegare la pește)
Aceşti Mucenici ai lui Hristos au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), Chir fiind din cetatea Alexandriei (Egipt) şi Ioan din cetatea Edesei (Siria). Sfântul Chir era medic în Alexandria şi prin posibilitățile pe care profesia i le oferise, a convertit multe persoane bolnave la credința creștină. Ioan (de neam arab) făcea parte din armată și era unul dintre apropiații împăratului. El s-a împrietenit cu Chir, auzind de virtuțile și minunile sale, și l-a urmat în cele din urmă în viața ascetică. Sfinţii Chir şi Ioan auzind de o femeie Atanasia și de cele trei fiice ale ei, Teoctista (în vârstă de 15 ani), Teodota (de 13 ani) și Teodosia (de 11 ani), că au suferit mari chinuri pentru numele lui Hristos la Canope, în Egipt, au mers acolo pentru a le încuraja. Odată ajunși, au fost reținuți și ei și bătuți cu cruzime, în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305). Legați fiind, au fost arși cu torțele, iar mai apoi, peste rănile lor s-a turnat oțet și s-a presărat sare. Toate acestea s-au petrecut sub ochii Atanasiei și ai fiicelor sale, care la rândul lor au fost torturate. La câteva zile după aceasta, Sfinţii Chir și Ioan au fost decapitați în ziua de 31 ianuarie 304. O sută de ani mai târziu, pe vremea împăratului Arcadie (395-408), vrând patriarhul Alexandriei Teofil să zidească o biserică, la săpături s-au descoperit moaştele celor doi sfinţi, Chir şi Ioan. Urmaşul şi nepotul lui Teofil în scaunul patriarhal de Alexandria, Sfântul Chiril, a mutat moaştele sfinţilor, în urma unei vedenii, la locul numit Manutin, deoarece acolo exista o veche capişte idolească şi o puternică lucrare a duhurilor necurate. Deci, Sfântul Chiril al Alexandriei făcând aceasta, îndată au fugit de acolo duhurile necurate. Dumnezeu a făcut multe minuni prin moaştele acestor sfinţi şi astfel s-a instituit sărbătoarea de astăzi.
