Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Aducerea moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu; Sfântul Apostol Tit
Sfântul Apostol Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Hristos. El a propovăduit Evanghelia în Siria, împreună cu Sfântul Apostol Filip, iar apoi a propovăduit singur. În Asia Mică a suferit bătăi, temniţă, loviri cu pietre, apoi a mers în Frigia şi, intrând în cetatea Ierapole, propovăduia pe Hristos-Domnul. A vindecat aici pe orbul Stahie, pe care l-a şi botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. A mers apoi în India, unde i-a luminat pe localnici şi a făcut mai multe biserici. A trecut apoi prin Armenia, unde a vindecat-o pe fiica împăratului, care era cumplit chinuită de duhuri necurate. Acolo a fost prins, chinuit şi răstignit cu capul în jos, asemenea Sfântului Apostol Petru. A răbdat toate acestea, iar la sfârşit necredincioşii i-au tăiat capul. Toate evenimentele legate de moartea Sfântului Apostol Bartolomeu s-au întâmplat în cetatea Albanopolis. Credincioşii creştini, impresionaţi fiind de cele întâmplate, i-au aşezat sfântului cu cinste trupul într-o raclă de plumb. Iar trupul său făcea nenumărate minuni şi vindecări, prin puterea harului Duhului Sfânt. Necredincioşii însă au uneltit din nou şi racla sfântului a fost aruncată. Aceasta a ajuns până la urmă în insula Lipari din Italia, unde Episcopul Agaton a aşezat-o cu cinste. În vremea împăratului Teofil (829-842), în timpul luptelor iconoclaste, racla sfântului a fost dusă în cetatea Benevento şi aşezată acolo în ziua de 25 august.
