Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Aducerea moaştelor Sfântului Sfinţit Mucenic Foca; Sfinţii Mucenici Apolinarie, Vitalie şi Valeria
Sfântul Mucenic Foca este unul din cei patru Foca pomeniţi de sinaxar. El a trăit în Sinope, în zilele împăratului Traian, strălucind cu toate faptele bune şi cu petrecere neprihănită. Când a fost adus înaintea eparhului African şi întrebat de acesta dacă este creştin, el a mărturisit cu îndrăzneală credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci, eparhul African, hulind pe Hristos şi chinuindu-l pe Sfântul Foca, s-a făcut cutremur mare şi fără de veste, căzând el împreună cu slujitorii lui, au rămas fără suflare. Văzând femeia eparhului această minune, s-a înfricoşat şi s-a rugat sfântului, care l-a înviat pe African. După aceea, l-au dus la împăratul Traian, şi mărturisind Sfântul Foca pe Hristos, a fost spânzurat şi strujit, iar apoi băgat în var. Fiind pus într-o baie foarte fierbinte, mucenicul s-a rugat Domnului, apoi şi-a dat sufletul în mâinile Sale. Moaștele Sfântului Mucenic Foca au fost mutate din Sinope (unde el fusese episcop), la Constantinopol, în ziua de 23 iulie 403 sau 404.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Mucenic Apolinarie, Episcopul Ravenei, şi pe Sfinţii Mucenici Vitalie şi Valeria. Sfântul Apolinarie a fost sfinţit episcop al Ravenei de însuşi Sfântul Apostol Pavel, care l-a îndemnat să meargă acolo şi să propovăduiască Evanghelia lui Hristos fără teamă. Ajungând în cetate, Apolinarie a intrat în casa unui oarecare ostaş roman Irineu, căruia i-a vorbit despre Hristos Domnul, apoi i-a vindecat copilul care era orb. Văzând acestea, Irineu şi toată casa lui s-au botezat în numele Preasfintei Treimi. De asemenea, Apolinarie a vindecat o femeie ce se numea Tecla şi care era soţia tribunului. Deci, însemnând-o cu semnul Sfintei Cruci, femeia s-a ridicat din patul durerii şi aşa, tribunul şi toţi ostaşii din subordinea sa au crezut în Hristos. Sfântul Apolinarie, arhiereul lui Hristos, a păstorit Biserica timp de 28 de ani, o lună și patru zile și a pătimit în 23 de zile ale lunii iulie, peste romani fiind stăpânitor Vespasian (69-79 d.Hr.).
