Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului; Sfântul Mucenic Trifon; Sfinetele Muceniţe Perpetua şi Felicitas
Sfântul Trifon era din ţinutul Frigiei şi a trăit pe vremea împăraţilor Gordian al 3-lea (238-244), Filip Arabul (244-248) şi Deciu (249-251). A cunoscut din copilărie credinţa creştină şi, fiind sărac, păştea gâştele pentru a-şi duce traiul. Pentru smerenia lui s-a învrednicit de darul vindecării bolilor şi al izgonirii diavolilor. A fost chemat la Roma de Gordian spre a-i vindeca fiica posedată de un duh necurat, pe care eliberând-o a adus pe mulţi la Hristos. A fost chinuit de păgâni pentru credinţa sa, primind cununa muceniciei în vremea lui Deciu. Astăzi pomenim şi pe Sfintele Muceniţe Perpetua şi Felicitas. Acestea erau din Cartagina şi au trăit pe vremea împăratului Sever. Din porunca dregătorului au fost prinse şi întemniţate, iar pentru că nu erau botezate, au primit Botezul creştin în taină, în închisoare. Felicitas era însărcinată şi a născut în temniţă, iar Perpetua avea un copil la sân pe care-l alăpta. Mărturisind cu mult curaj pe Hristos-Domnul, au fost ucise prin tăierea capului cu sabia.