Înainte-prăznuirea Naşterii Maicii Domnului; Sf. Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi; Sf. Mc. Sozont; Sf. Cuv. Casiana Imnografa

Sfântul Cuvios Simeon s-a născut într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ, la începutul secolului al XV-lea, în timpul domniei voievodului Alexandru cel Bun (1400-1432). Din tinereţe, intră în obştea Mănăstirii Bistriţa. S-a retras împreună cu doi ucenici, în anul 1432, pe malul stâng al pârâului Pângăraţi. Aici, și-a făcut o chilie, unde s-a nevoit cu ucenicii săi. Aşezământul a devenit cunoscut sub numele de „Sihăstria lui Simeon”. Cu ajutorul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504), au înălţat o mică biserică de lemn, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. La sfinţirea bisericii de către Mitropolitul Teoctist I, acesta l-a hirotonit preot pe Cuviosul Simeon. El a devenit egumenul Mănăstirii Pângăraţi, pe care a ctitorit-o și care s-a numit până în 1508 „Schitul lui Simeon”. „Aici a adunat în jurul său mulţi ucenici, sporind în nevoinţă şi rugăciune şi învrednicindu-se de darul vindecării bolilor şi al înainte-vederii. De binecuvântarea lui se bucurau credincioşii, dar şi înalţii dregători şi chiar Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care-i cerea sfatul pentru el şi pentru ţară. Prin îngăduinţa lui Dumnezeu, în anul 1476, când au năvălit turcii asupra Moldovei şi au biruit la Războieni, Cuviosul Simeon, după ce s-a rugat pentru domn şi pentru ţară ca să-i scape din mâinile cotropitorilor, şi-a luat ucenicii şi s-a stabilit la Mănăstirea Caşva, în ţinutul Mureşului. Aici, în toamna aceluiaşi an, s-a mutat la cele veşnice, fiind îngropat în această mănăstire. Spre sfârşitul anului 1484, după ce s-a aşezat pacea în ţară, Sfântul Voievod Ştefan i-a adus sfintele moaşte într-o raclă şi le ţinea în vistieria sa cu cinste. Apoi, luând o parte din ele, le-a oprit pentru binecuvântare, iar rămăşiţele sfintelor lui moaşte le-a îngropat în Cetatea Sucevei” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).

Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângăraţi s-a născut în anul 1487, în Ţara de Sus a Moldovei. Şi-a început viaţa monahală de tânăr la Mănăstirea Moldoviţa, de unde a venit la Pângăraţi în anul 1508. Aici a fost ales de toţi vieţuitorii părinte duhovnicesc, conducând obştea mănăstirii timp de 56 de ani. Ieromonahul Anastasie de la Moldoviţa, care l-a cunoscut îndeaproape pe Cuviosul Amfilohie, spune despre acesta: „Din copilăria sa, el s-a nevoit în viaţa călugărească, fiind mărturisit de toţi pentru faptele lui cele bune. Era scriitor foarte iscusit, postitor, răbdător şi ostenitor în toată nevoinţa duhovnicească”. Domnitorul Alexandru Lăpuşneanul (1552-1561 şi 1564-1568) a zidit la Pângăraţi o biserică nouă, în locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci. Biserica a fost sfinţită de Mitropolitul Grigorie al Sucevei în anul 1560. „În anul 1566, Sfântul a adunat pe toţi fiii săi duhovniceşti, le-a dat ultimele poveţe, a lăsat egumen în locul său pe ieromonahul Teodorit, iar el s-a retras la mănăstirea lui de metanie, Moldoviţa. Aici, fericitul Amfilohie a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei sub numele de Enoh şi s-a nevoit timp de încă 4 ani. În anul 1570, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul şi împărtăşindu-se cu Sfintele Taine, s-a mutat la cele veşnice, fiind îngropat de ucenicii săi” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).